despre constiinta treaza si despre furie
Cartea “Furia” de la Editura Elena Francisc nu ne prezinta doar diferite aspecte in care intalnim furia in drumul nostru de dezvoltare personala, ci ne aduce in prim plan amanunte despre constiinta treaza si despre modalitati de a corela aceste doua concepte in ciuda separarii dintre ele.
In stransa legatura cu aceasta constiinta treaza este procesul respiratiei. Pe masura ce respiram fiind constienti de propria expiratie si inspiratie, pe atat ne apropiem de momentul prezent si reusim sa constientizam puterea lui Aici si Acum.
Lucrurile par sa urmeze acceasi reteta si in cazul furiei. In momentul in care recunoastem furia, nu mai putem reactiona in fata celuilalt deoarece constientizarea ne aduce mai aproape de noi insine si ne ajuta sa intelegem aceasta emotie.
Cartea ne indeamna sub diferite aspecte sa acceptam furia ca parte integranta din noi insine, sa o imbratisam ca pe propriul copil pe care il purtam in pantece si sa avem acelasi comportament fata de furie cum am avea fata de propria sanatate sau fata de alt element intrinsec.
Asa cum nu putem neglija o durere de stomac, tot asa nu ne putem neglija propria furie. Pe masura ce vom fi mai atenti la noi insine, pe atat furia va reactiona mai silentios deoarece vom avea un as pe care il putem scoate linistiti din maneca: constientizarea.
“Conştiinţa trează nu se luptă cu furia sau disperarea, ea se află acolo pentru a recunoaşte. A fi conştient de ceva înseamnă să recunoşti că acel ceva este prezent în momentul de faţă. Conştiinţa trează este capacitatea de a fi conştient de ceea ce se întâmplă în clipa prezentă. „Inspirând, ştiu că furia se manifestă în mine; expirând îi zâmbesc furiei mele.” Acesta nu este un act de reprimare sau de luptă. Este un act de recunoaştere. Dacă am recunoscut furia, o vom îmbrăţişa conştient şi cu multă tandreţe.
Dacă este frig în camera ta, dai drumul la căldură, iar caloriferul începe să-ţi trimită valuri de aer cald. Aerul rece nu trebuie să iasă din cameră pentru ca aceasta să se încălzească. Curentul de aer rece este îmbrăţişat de curentul de aer cald şi devine şi el cald – nu există niciun fel de luptă între ei.
Practicăm pentru a avea grijă de furie în acelaşi fel. Conştiinţa trează recunoaşte furia, este conştientă de prezenţa ei, o acceptă şi îi permite să fie prezentă. Conştiinţa trează este ca un fel de frate mai mare care nu-i suprimă suferinţa fratelui mai mic. Pur şi simplu spune: „Dragul meu frate, mă aflu aici pentru tine”. Îţi iei fratele mai tânăr în braţe şi îl consolezi. Aceasta este practica noastră.
Imaginaţi-vă o mamă care se înfurie pe copilul ei şi care îl loveşte când plânge. Mama nu ştie că ea şi copilul sunt una. Suntem mamele propriei furii şi trebuie să ne ajutăm copilul, furia noastră, nu să ne luptăm cu el sau să-l distrugem. Noi înşine suntem furia, la fel şi compasiunea. A medita nu înseamnă a te lupta. În budism, practica meditaţiei ar trebui să fie practica îmbrăţişării şi a transformării, nu practica luptei. “
