libris.ro

[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

de ce ne plangem tot timpul
de ce ne plangem tot timpul

Oricat de mult ne-am dori sa iesim din cercul vicios al autocompatimirii, regasim de fiecare data drumul de intoarcere.

Poate ca uneori este in regula sa facem acest lucru. Poate ca in momentul in care vorbim despre ceea ce ne doare, putem gasi mai usor solutia aspectelor care ne framanta. Sau poate ca nu. Intrebarea pe care v-o adresam prin intermediul acestui articol este cat de subtila devine granita intre autocompatimirea “sanatoasa” si “plansul de mila” care provoaca dependenta.

Pentru inceput este de ajuns sa privim in jurul nostru.

Autocompatimirea face parte adesea din schimburile noastre zilnice cu mediul inconjurator.

Profesorul de psihologie Robin Kowalski sustine ca oamenii au adesea obiceiul de a folosi autocompatimirea drept un element care poate sparge gheata in cazul unei conversatii:

“Incepem un dialog cu o observatie negativa deoarece stim ca ceilalti ne vor acorda o mai mare importanta decat in cazul unei remarci pozitive.”

Potrivit lui Kowalski, exista 2 categorii principale de plangeri: instrumentale si expresive.

Plangerile instrumentale sunt orientate catre un scop, ceea ce ne determina sa verbalizam problema pe care o avem cu scopul de a face un pas spre schimbare. De exemplu, te plangi in fata sotului tau pentru ca a lasat dezodine in casa deoarece iti doresti ca el sa te ajute sa faceti curat data viitoare.

Autocompatimirea expresiva are un alt scop: acela de a ne permite sa ne eliberam de “greutatile” pe care le simtim.

Uneori avem nevoie doar sa ne exteriorizam, chiar si in ceea ce priveste cele mai mici probleme.

De exemplu, ii spunem prietenei noastre cat de mult ne colpesesc sacinile de la locul de munca. Din pacate, acest tip de plangere are dezavantajul ca ne poate determina sa abuzam de ceilalti fara a fi interesati de un dialog sau de incercarea de a gasi o solutie pentru problema noastra.

Cum ne dam seama daca ne plangem prea mult?

Psihologul Michael Cunningham a observat ca obiceiul de a ne plange provine de la stramosii nostri care locuiau in triburi si care anuntau printr-un avertisment ca pericolul este aproape. El sustine ca vorbim despre lucrurile care ne deranjeaza pentru a ne simti spirjiniti.

Autocompatimirea ne poate ajuta sa ne conectam la cei asemenea noua. De asemenea, aceasta poate fi o modalitate de a-i impresiona pe ceilalti. De exemplu, atunci cand un coleg se plange la serviciu ca este prea ocupat, este posibil ca el sa-si doreasca sa para in ochii celorlalti drept o persoana foarte ocupata si importanta.

Potrivit cercetarilor lui Kowalski, oamenii care au un nivel sanatos al stimei de sine folosesc autocompatimirea instrumentala.

Pe de alta parte, societatea isi doreste ca noi sa fim fiinte vesele, care adesea se prefac ca lucrurile sunt in regula chiar daca perceptia noastra este cu totul alta. Incordarea de a vedea mereu partea plina a paharului ne poate determina sa ne mascam nefericirea. Autocompatimirea poate conduce la vindecare cu conditia sa pastram un echilibru al acestui obicei.

Putem face acest lucru prin a gasi o abordarea constructiva a plangerilor noastre. Un mic exercitiu pe care il putem incerca data viitoare cand ne vom intalni cu prietena noastra este sa ne stabilim o anumita durata de timp in care sa expunem efectiv problema, dupa care sa cautam impreuna o solutie.

Plangerea expresiva nu ne poate fi de ajutor in acest caz daca nu ne gandim sa cautam si un raspuns la intrebarile noastre. Daca vom proceda altfel, vom pleca si mai debusolati deoarece va exista o dorinta constanta de a continua ceea ce am inceput. Discutia va ramane mereu deschisa, insa fara sa aiba un rezultat palpabil.

Daca vom exagera sa ne plangem, vom intra cu usurinta intr-un rol de victima din care vom iesi cu greu. Acest fapt ii poate determina pe cei din jurul nostru sa se indeparteze de noi deoarece ne vor privi ca pe o sursa de negativitate.

Resurse: http://www.webmd.com/[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here