libris.ro

Incepand de astazi, o sa va oferim periodic articole despre cresterea si educatia copiilor, pe scurt, despre parenting. Un subiect care incepe sa ia amploare si la noi in tara si a carui dezvoltare o sustinem, pentru ca suntem convinsi ca parenting-ul constient sta la baza unei societati sanatoase.

Sunteti asteptati asadar, in fiecare saptamana, sa cititi articolele specialistului nostru in parenting, Doriana Silvia Souca, Psihoterapeut adlerian, Life-coach & Mediator Relatii de cuplu și parentale.

doriana-silvia-souca

MOTTO: „Copii accepta responsabilitatea de la o varsta frageda, daca parintii le ofera o sansa”.„Children accept responsability at a very early age, if the adults give them a chance.” – Rudolf Dreikurs

– Nu stiu ce sa ma mai fac cu copilul ASTA !… mi-a spus o mamica, acum cateva luni.
– Ce probleme aveti, doamna ? am întrebat-o, uitandu-ma la ea si la baiatul de 7 ani, cu care a intrat în cabinet.
– Nu ma înteleg deloc cu el: imi raspunde obraznic, bate din picior, tipa si ma face de ras, tot timpul!
– Ce anume vreti sa spuneti cand afirmati … tot timpul ?
– Mai ales cand suntem împreuna cu el si tatal lui in locuri publice… Sau cand avem musafiri…

Am privit-o si mi-am adus aminte de zilele cand fiul meu, pe atunci în varsta de 5 ani, frecvent incerca sa ne intrerupa discutiile cu invitatii nostri.

Am zambit si l-am privit pe baiatul care statea cuminte “ca un îngeras” miscandu-si picioarele pe scaunul prea inalt pentru el. Ochii jucausi se miscau cu rapiditate cand spre mama lui, cand spre mine. Ma studia si incerca sa inteleaga situatia in care, se afla, fara voia lui…

De multe ori, in calitate de parinti, in cresterea copilului nostru suntem provocati sa luam decizii rapide, în situatii neplacute uneori, pentru noi…

Si cum REACTIONAM ?!… Devenim din ce în ce mai nemultumiti, frustrati, culminand cu manifestari de FURIE si TULBURARE (confuzie)… In astfel de stari, in care ajungem sa ne punem, noi insine, ce decizie am putea lua? Daca m-ati provoca, cerandu-mi un raspuns, atunci acela ar fi :

Nici nu poate fi vorba de o decizie constructiva pentru educatia copiilor nostri, ci de una distructiva, determinata de FURIE si dorinta inconstienta de a va descarca!

“Deseori, in restaurant, copiii dau dovada de proasta crestere. Irascibili, pot deranja masa altora, striga cerand atentie, alearga neobositi. Multi refuza sa manance pana nu sunt convinsi. La supermarket, copii abuzeaza de scarile rulante. Multi alearga de sus în jos, pe culoarele dintre rafturi, cerand bunatati si plang sau fac crize de nervi, cand sunt refuzati.

In astfel de locuri publice auzim furie, certuri furtunoase, copii tipand, raspunsuri obosite, resentimente, parinti disperati. Acasa, copii nostri arata lipsa de cooperare… Adesea ne insulta si noi acceptam… Ii rugam, pledam, ii convingem, ii pedepsim si ii mituim pentru a-i face sa se conformeze unei oarecare ordini…

La scoala, multi copii refuza sa accepte responsabilitatea de a invata. Profesorii le cer parintilor sa vada daca elevii isi fac temele, dar sunt incapabili sa spuna cum se face asta fara cearta sau lupta.” (dr.Rudolf Dreikurs, Cum sa cresti copii fericiti, Ed.IPPA, Bucuresti, 2011)

De multe ori, în discutiile cu parintii, am subliniat ca meseria de parinte este foarte grea, mai ales ca nimeni nu ne pregateste pentru aceasta munca. De obicei, facem aceleasi greseli in cresterea copiilor ca parintii nostri  sau refuzam sa ne comportam ca ei, în situatia în care acestia au fost prea restrictivi sau lipsiti de afectiune.

Din propria experienta, pot afima ca, in mod inconstient, preluam comportamentele vazute in familia de baza, pe care le adaptam în conformitate cu propria personalitate si sistemul de valori propriu. Nu avem timp pentru a ne informa, a cauta raspunsuri la intrebarile pe care ni le punem, sau ni le pun copiii nostri, cu inocenta si sinceritate.

De obicei, raspunsurile primite de la parinti se înscriu, cu o marja scazuta de eroare, în gama: Eu stiu mai bine ce îi trebuie copilului meu !

Din punctul meu de vedere, poate fi corect si incorect, in acelasi timp! Imi valideaza raspunsul tocmai inocenta copilului care nu-si exprima clar si corect sentimentele …pentru ca nu si le poate identifica si raporta la un sistem (specific varstei adulte) cu care suntem obisnuiti, noi adultii.

Societatea civila a suferit multe modificari culturale si de traditie, in ultimii ani. Accesul la informatie al copiilor nostri este diferit, in comparatie cu cel pe care l-am avut noi, in perioada copilariei noastre.

Ce am invatat noi, greu mai poate fi adaptat noilor cerinte sociale: respectul datorat adultilor (parinti si bunici) si controversata egalitate din perioada actuala naste o groapa de comunicare intre generatii!

“Copiii sunt, în mod special, sensibili fata de climatul social. Pe ei ideea de a imparti egalitatea i-a prins repede. Ei simt egalitatea dintre ei si adulti si nu tolereaza o relatie autoritar-submisiva. Parintii au realizat vag, faptul ca micutii le devin egali si renunta, treptat la ideea “Faci cum spun eu !”.

In acelasi timp, le lipsesc metode noi de crestere a copilului, bazate pe principii democratice, prin care sa-si ghideze si educe copiii, în directia unei vieti sociale… Pentru a-i ajuta pe copii, trebuie sa eliminam metoda autocrata de a cere supunere si sa ne indreptam catre o noua ordine, care presupune libertate si responsabilitate.

Micutii nostri nu mai pot fi fortati sa se conformeze, ei trebuie sa fie stimulati si încurajati în a lua parte voluntara la mentinerea ordinii.” (dr.Rudolf Dreikurs, Cum sa cresti copii fericiti, Ed.IPPA, Bucuresti, 2011).

Revenind la desele întrebari despre educatia copiilor si parenting cu care am fost asaltata, in cabinetul meu, de catre parinti, as putea mentiona:

– Ce-as putea face sa ma înteleg mai bine cu copilul ?
– Pot învata sa ma joc cu el si el sa nu se plictiseasca ?
– Cum pot sa îi verific anturajul, dar el sa nu se enerveze?

… Si lista poate continua, dar eu ar trebui sa ma opresc !…

Raspunsul pe care l-as alege ar fi: Imbunatatind comunicarea cu el, fiind ferm, capabil sa pui limite si dandu-i posibilitatea de a alege!

Putem face acest lucru impreuna, individual sau in grup, fata in fata sau on-line. Aveti posibilitatea de a alege SA ACTIONATI sau SA REACTIONATI in raport cu copilul vostru !

Dar aveti grija, doar voi, ca parinti si ADULTI, aveti posibilitatea de A DA O SANSA copilului vostru prin parenting constient! Iata si un filmulet ajutator:

Doriana Silvia Souca
Psihoterapeut adlerian & life-coach parental
 www.psihobv.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here