elefant.ro

Articolul de fata vine in continuarea unui articol mai vechi, in care vorbeam despre tehnicile de manipulare practicate de copii. Pentru ca a fost foarte vizualizat de cititorii nostri, ne-am gandit sa dezvoltam subiectul.

Motto : „Abilitatea noastra de a functiona, depinde de sentimentul nostru de apartenenta.” Rudolf Dreikurs

Despre copii si sentimentul lor de apartenenta

Pornind de la motto-ul de mai sus, incerc sa explic, din perspectiva adleriana, sentimentul de apartenenta (CONECTARE) la familie si societate, care ne provoaca sa facem alegeri, incepand cu varsta adolescentei.

Atunci cand simtim ca apartinem familiei din care facem parte (sentiment de siguranta proprie), perceptia noastra s-ar traduce prin „Am un loc, acolo”, iar nevoia de ceilalti este realizata prin conectarea cu membrii acelei familii (de baza=parinti, extinsa=bunici, unchi, matusi, alte persoane importante, etc). Acest proces al conectarii cu membrii familiei, poate fi identificat prin aptitudinea de a comunica cu ei.

Avem incredere sa le spunem ce ne-ar deranja, ce ne multumeste sau nemultumeste, in atitudinea sau comportamentul lor. Ca si comportament adoptat, putem vorbi de abilitatea de a-si face prieteni, chiar si dintre adulti (unul dintre parinti sau chiar amandoi, bunici, un unchi, o matusa, etc) nu numai din mediul social (colegi de gradinita, scoala, liceu, etc) in care ne dezvoltam.

Avem astfel posibilitatea identificarii unui prim indicator, care ne semnaleaza gradul de afectare al conectarii cu familia: INCREDEREA de a comunica. Atunci cand aceasta conectare NU este realizata sau este partial realizata, scade aceasta incredere si apare fenomenul afectarii acesteia, care se traduce printr-un COMPORTAMENT GRESIT (foloseste modalitati diferite de a atrage atentia), determinat de gandul inconstient ca „trebuie sa fie remarcat, mereu!”.

Comportamente manipulatoare la copii

Acest comportament gresit de atragere a atentiei se concretizeaza prin (in cazul copiilor mici):

  • interventia nemotivata in discutiile parintilor cu prietenii lor (sau alte persoane adulte);
  • isi trage de maneca parintii;
  • tipa si alearga cand se afla intr-un loc public;
  • nu aude cand i se vorbeste

…sau alte manifestari, in functie de cat de creativ este copilul.

Manipularea consta in repetarea cu mare perseverenta a acestor actiuni, pana la exasperarea parintilor. Cedarea in fata insistentelor copilului ii valideaza copilului comportamentul. El invata ca daca insista, poate obtine ce-si doreste…

Va amintiti probabil, despre una dintre afirmatiile facute in articolele anterioare, prin care va semnalam ca cei mici sunt extrem de fini observatori si inventivi, in a-si urmari scopul. Gandul ca „este absolut necesar să fie remarcat mereu” se transforma in SCOP pentru copil, iar actiunea are caracter inconstient, devenind un mecanism de aparare datorat sentimentului de nesiguranta, experimentat de copil. Repet, tot acest proces este de natura inconstienta!

In cazul copiilor mai mari si adolescentilor, din experienta personala, vorbim despre sentimente ca INADECVARE si NEGLIJARE, care se manifesta prin comportamente de tip LUPTA de PUTERE (tendinta de a-si controla parintii) si RANIREA parintilor pentru a arata cat de ranit este copilul.

Aceste manifestari (comportamente) apar ca urmare a faptului ca, in timp, copilul percepe ca mecanismul de aparare adoptat inconstient nu da roade. Ca atare, atentia nemeritata nu a functionat si el trece la un alt comportament gresit: intra in lupta de putere cu parintii, ca ulterior sa se razbune pe ei.

Scopul initial, cel de a se conecta cu parintii, nu a fost indeplint (exista un sentiment de nesiguranta), deci copilul incearca sa demonstreze ca este capabil sa intre intr-o lupta de putere, determinata de un sentiment de inadecvare, pentru a demonstra ca este competent.

Nevoia se traduce prin clamarea INDEPENDENTEI, a autosuficientei. Discutam deci, de capacitatea copilului de a actiona, care afecteaza IMAGINEA de SINE.

In acelasi timp, dorinta de a se razbuna pe parinti este datorata existentei sentimentului de neglijabilitate (EL – copilul, se simte neglijat de parinti).

Gandul lui ar fi: „ceilalti sunt favorizati!” si/sau „eu sunt nedreptatit!” si singura arma este razbunarea. El cere inconstient de la parinti sa fie VALORIZAT pentru a se simti util, altfel NU isi asuma responsabilitati (in ceea ce priveste familia).

In acest caz, discutam de faptul ca EL, copilul, simte ca insemna ceva pentru parinti, deci CONTEAZA. Manipularea consta tot in repetarea cu mare perseverenta a acestor actiuni, pana la exasperarea parintilor.

Singura diferenta este ca in cazul copiilor mici, parintii au senzatia ca pot gestiona situatia, in schimb, in cazul adolescentilor, ei se confrunta cu sentimentul ca NU mai gasesc resurse de a gestiona o situatie tensionanta…

Sentimentul este cel de pierdere a controlului copiilor… cand, de fapt, ei se confrunta cu o afectare grava a sentimentului de siguranta, la care se adauga sentimentul de afectare a competentei si cel de devalorizare a adolescentului.

Singurul sentiment care il ajută ar fi cel de SPERANTA, care este dat de CURAJUL de a actiona, in viitor. In momentul cand vorbim si despre afectarea celui de-al 4-lea C (curaj), putem afirma ca ne aflam in faza unei disfunctionalitati a copilului.

In final, as dori sa recapitulam cei 4 C importanti in dezvoltarea functionala a copilului:

1. CONECTAT ; 2. CAPABIL ; 3. CONTEAZA ; 4. CURAJOS.

Detalieri gasiti si in articolul INTELEGEREA NEVOILOR COPILULUI din sectiunea relatii.

Ca de obicei, incerc sa va incurajez sa cereti detalieri prin comentariile pe care le postati, sau sa intrati pe facebook, la adresa https://www.facebook.com/groups/relatii2014/.

O zi frumoasa va doresc !

Psih.SILVIA SOUCA – psihoterapeut adlerian & mediator parental

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here