Iata intr-adevar un subiect cunoscut tuturor. Pentru unii devenit chiar dureros. Amanarea este un proces subtil al mintii, pentru care de cele mai multe ori este extrem de usor sa gasim scuze. Insa atunci cand rezultatele refuza sa apara in viata noastra, o cercetare atenta ne va duce la cauza problemelor: amanarea.

Ce inseamna, de fapt, amanarea?

Amanarea nu inseamna ca nu faci nimic, ci inseamna ca acorzi atentie mai degraba actiunilor si sarcinilor cu prioritate scazuta decat a celor cu prioritate ridicata. Acesta e un obicei care nu duce la rezultate bune. Desi uneori avem senzatia ca suntem extrem de ocupati si ca facem tot ce ne sta in putinta, la o cercetare mai atenta vom observa ca sunt anumite capitole asupra carora ne e frica sa actionam. Orice om are anumite arii ale vietii in care amana lucrurile pe care ar trebui sa le faca si pe care nu le include in planificare.

Ce duce la amanarea lucrurilor?
A amana o decizie pana in momentul in care avem suficienta informatii este de obicei o miscare inteligenta, insa amanarea despre care vorbim noi inseamna a refuza luarea unei decizii fara o motivatie suficienta, din cauza inertiei, fricii sau din dorinta de a evita ceva.

In principiu, radacina amanarii este gandirea ineficienta. In momentul in care gandim ineficient, facem lucruri pentru a evita disconfortul si amanam lucruri pentru ca pare mult mai usor sa avem de-a face cu ele mai tarziu. Insa aceasta strategie este perdanta inca de la inceput, atat ca management al timpului, cat si ca incredere in capacitatea de a indeplini sarcini.

Este un principiu total fals, pentru ca de cele mai multe ori, procesul amanarii agraveaza si problema care trebuie rezolvata, are efecte negative si asupra atitudinii noastre (sentimente de invinuire, etc) si asupra capacitatii de a rezolva eficient problema mai tarziu.

Cum recunoastem amanarea? Daca auziti la cineva sau va surprindeti gandind urmatoarele fraza :

• Nu am timp
• Este un proiect micut si am destul timp sa ma ocup de el mai tarziu
• Am facut destul azi, hai sa mergem acasa
• Pot s-o fac si maine
• Deja stiu care e rezultatul
• Nu stiu cum se face asta
• Lucrez mai bine sub presiune

atunci e clar ca avem de-a face cu aceasta problema universala: amanarea. Toate aceste fraze sunt clisee, provenite din obiceiuri ale gandirii noastre care ne impiedica sa progresam. Dar, in foarte multe cazuri, aceasta problema a amanarii este parte integranta dintr-o zona de confort in care schimbarea devine dureroasa. Deja pentru multi dintre noi este mai usor sa amanam decat sa facem eforturi sa ne schimbam si sa parcurgem un program de dezvoltare personala.

Iar o alta problema este faptul ca multi dintre noi nici nu identificam acest lucru ca fiind negativ. De cele mai multe ori obiceiurile negative sunt atat de naturale incat nici nu mai observam felul in care ne afecteaza comportamentul si viata.

Care sunt cauzele cele mai frecvente ale amanarii?


Sarcini neplacute.

Exista un paradox al amanarii sarcinilor neplacute. Ne asteptam sa ne facem viata mai frumoasa amanand neplacerea, insa pe de alta parte amanarea unei sarcini neplacute creste neplacerea si stresul in asemenea grad incat, la un moment dat, sarcina trebuie facuta.


Perfectionismul.

Unii oameni amana realizarea unor sarcini pana in momentul in care simt ca au suficienta informatie sau expertiza pentru a fi capabili sa faca un lucru perfect. Le este frica sa inceapa si sa se perfectioneze si vor cauta alte proiecte in care au mai multa expertiza.


Sarcini dificile.

Foarte adesea amanam sarcinile dificile deoarece credem ca nu stim cum sa le facem fata. E foarte usor sa te consideri depasit de situatie in momentul in care o sarcina pare sa fie atat de complexa. Daca putem gasi moduri in care sa reducem din gradul de complexitate aparenta a sarcinii, vom castiga batalia pe jumatate.

Alte motive:

Indecizia si amanarea sunt adesea rezultate ale unor motive precum: a incerca sa faci prea mult, lipsa prioritatilor, dezorganizare, lipsa delegarii sarcinilor, lene, apatie, etc.

Este extrem de important sa ne concentram asupra acestui obicei negativ daca vrem sa progresam si sa ne dezvoltam. Cineva spunea: “Nu ceea ce facem ne oboseste, ci ceea ce nu facem.” Asadar, pentru un bun management al stresului si pentru continuarea procesului de dezvoltare personala, lipsa amanarii este un element esential. Nu sunteti de acord?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here