Daca tot v-am obisnuit cu o serie de lectii de dezvoltare personala, in cele ce urmeaza va vom impartasi propriile experiente legate de furie si asteptam sa le aflam si pe ale voastre.

In ultima perioada, ne-am obisnuit cu gandul ca furia nu trebuie reprimata. Zis si facut. Exista o serie de tehnici care incurajeaza exprimarea libera si directa a furiei. Lovim perne, alergam in jurul blocului, efectuam meditatii dinamice si lista poate fi completata de fiecare in parte. Pe de alta parte, insa, un studiu realizat in New York numit “Sa lasam furia sa izbucneasca – un sfat incorect” contesta exprimarea libera a furiei, aducand o serie de contraargumente la cele mai sus exprimate.

Cercetatorii arata ca un comportament de tipul “Sa lovim pernele pentru a ne linisti” are la baza ignoranta, nicidecum detasarea. Daca vom continua sa practicam lovirea pernei in fiecare zi, furia ne va fi alimentata prin repetitie. Faptul ca vom fi obositi la sfarsitul acestui act ne poate da senzatia de eliberare, insa studiul arata ca in cazul in care cineva vine si ne enerveaza in urma acestei practici, vom fi mult mai furiosi decat inainte.

Si iata-ne aflati din nou in fata unei contradictii. Oare cum este indicat sa actionam astfel incat sa nu-l ranim pe celalalt, dar sa fim sinceri cu noi insine si sa exprimam ceea ce ne deranjeaza in acelasi timp? Oare putem da glas adevarului propriu sperand totodata ca vom fi intelesi? Oare le putem spune parintilor in cel mai asertiv mod cu putinta “Multumesc ca mi-ai fost alaturi, dar acum am nevoie sa-mi dai drumul pentru a-mi continua viata?” sau putem afirma in fata prietenilor, fara a izbucni, ca avem mai multa nevoie de noi insine in aceasta perioada?

Cumva, consider ca inainte de toate ar trebui sa ne asumam furia. Sa recunoastem in fata noastra ca suntem furiosi, ca in astfel de clipe nu mai avem ochii limpezi si zambetul larg, ci din contra fata si sufletul nostru se incrunta la rostirea fiecarui cuvant. Si poate ar mai trebui sa ne asumam si faptul ca furia poate fi insotita de o serie de alte emotii negative pe care nu ar trebui sa le neglijam.

Dupa ce acest pas este acceptat, cred ca la fel de importante sunt respiratia si reactia noastra fata de ceea ce ni se intampla. Respiratia ne ajuta sa revenim in prezent si sa ne calmam macar pentru moment actele de furie carora le-am putea da nastere. Poate ca acest simplu exercitiu ne poate oferi o cu totul alta perspectiva asupra situatiei inainte de a da drumul seriei de izbucniri care poate aparea.

Multa vreme am considerat ca manifestarea furiei nu este altceva decat exprimarea unei slabiciuni si ca un om furios este inainte de toate un om slab. Dincolo de orice etichetare, prezentul pare sa prinda un alt contur, acceptarea si manifestarea furiei devenind atribute ale unui om intreg.

Poate ca adesea uitam faptul ca un act de furie urmeaza intotdeauna unei neacceptari, asa ca inainte de a distruge in cuvinte imaginea celui din fata noastra, mai bine ne-am intreba: Ce nu accept in aceasta situatie incat ajung sa ma las dominat de furie? Ce parte din corpul meu reactioneaza la vorbele sau faptele celui din fata mea care ma enerveaza?

Este important sa constientizam ca raspunsul se intoarce intotdeauna la noi insine, iar in momentul in care vom reusi sa fim sinceri, cu siguranta vom suferi mai putin. Asadar, pastram deschisa lectia de astazi, adresandu-va intrebarea:

Ce eveniment/persoana v-a stranit o furie de controlat si cum ati reactionat in fata acesteia?