Astazi as vrea sa va vorbesc despre un film si despre un om. Despre un exemplu de leadership, de viata traita conform principiilor spirituale ale iertarii si ale iubirii.Omul, pe care il cunoaste toata planeta, se numeste Nelson Mandela, si dupa o particica din viata lui de presedinte al Africii de Sud a fost realizat filmul “Invictus”.
Filmul incepe in momentul eliberarii lui Nelson Mandela (interpretat magistral de Morgan Freeman) din inchisoare, dupa 27 de ani, ca detinut politic al guvernului sud-african, pentru miscarile disidente impotriva apartheid-ului care a macinat Africa de Sud intre 1948 si 1990. In acest rastimp, persoanele de culoare nu au avut dreptul la vot si la libera circulatie. Toate acestea au durat pana in 1994 cand Mandela, eliberat din inchisoare din 1990, a fost ales presedintele Africii de Sud, prin voturile negrilor care au luptat in strada pentru a-si castiga dreptul de a vota.
Mandela reuseste sa-si impuna, incet dar sigur, viziunea sa unificatoare si reconcilianta asupra fiecarui om din jur: pornind de la garzile sale de corp, in cadrul carora angajeaza persoane de culoare deopotriva cu albi, concentrandu-se apoi asupra echipei nationale de rugby-Springboks, si ajungand pana la masele largi, care incet-incet incep sa se reconcilieze, sub influenta uriasei forte spirituale reprezentata de Mandela.
Filmul ne prezinta un lider care, datorita viziunii lui extraordinare, reuseste sa reuneasca o tara macinata de conflicte in jurul unei dintre cele mai frumoase preocupari omenesti: sportul.
Actiunea se concentreaza in jurul campionatului mondial de rugby din 1995, la inceputul caruia echipa Africii de Sud era cotata cu 0 sanse, dar despre care Mandela a intuit ca este o sansa extraordinara atat pentru a-si reuni natiunea scindata de separarea intre negri si albi, cat si pentru ca demnitatea Africii de Sud sa fie recastigata in ochii intregii lumi.
Cum a reusit aceasta echipa sa ajunga campioana mondiala? Prin influenta a doua suflete mari, a doi lideri exceptionali care s-au intalnit la momentul potrivit si au avut un singur obiectiv: sa arate oamenilor din intreaga lume ce caractere mari si ce determinare exista in sanul acestei natiuni a Africii de Sud, care pana nu demult parea blestemata.
Nelson Mandela, pe de o parte si Francois Pienaar, capitanul echipei de rugby, pe de alta parte, au reusit, prin viziunea si forta lor, sa reuneasca o natiune intreaga in jurul pasiunii pentru sport, adoptand sloganul “O singura echipa, o singura tara.”
Iata un pasaj impresionant din timpul finalei campionatului mondial, in care liderul echipei, Francois Pienaar isi motiveaza echipa, reusind sa-i sensibilizeze facand apel la valorile legate de iubirea de tara. In acest film, conceptul de “patriotism” nu pare deloc desuet.
Pe ritmurile melodiei Shosholoza, un cantec traditional sud-african, care inseamna “Mergi mai departe”, Pienaar le spune:
“Capul sus! Uitati-va in ochii mei! Auziti? Ascultati-va tara! 7 minute! Aparare, aparare, aparare! Asta e! Asta e destinul nostru!”
De ce “Invictus”? “Invictus” este numele unui poem scris de William Ernest Henley, care l-a inspirat pe Mandela pe parcursul celor 27 de ani de inchisoare. Un poem pe care il impartaseste capitanului echipei de rugby intr-un moment in care incearca sa-l motiveze, un poem care duce echipa de rugby la victorie in meciul decisiv, un poem care a deschis poarta intregii natiuni spre asumarea destinului si a intelegerii puternicei influente pe care fiecare o poate avea asupra vietii sale.
“Eu sunt stapanul sortii mele/Eu sunt capitanul sufletului meu.” – asa se incheie poemul; asa se incheie si fimul. Aceasta a fost credinta lui Mandela, care si-a iertat dusmanii care i-au furat 27 de ani din viata, aceasta a devenit credinta unei echipe care a castigat titlul mondial, desi nu avea nicio sansa si aceasta a devenit credinta unui popor care, din acel moment, a ales sa-si construiasca singur destinul si sa mearga pe calea iertarii si a iubirii, si nu a razbunarii si a dezbinarii.
