Atunci cand faci un salt catre un nou nivel de constientizare, initial totul pare minunat. Descoperi secretul care pare ca te-a ocolit pentru mult timp. Pentru o vreme, totul pare la locul lui. Operezi la un nivel cu totul nou. Problemele care par a fi fost candva obstacole insurmontabile, acum nu sunt nimic altceva decat niste bolovani, pe un drum pe care putem inainta nestingheriti.
In cele din urma insa, ceva incepe sa se intample. Setarea mentala care a lucrat atat de bine pentru tine in trecut inceteaza sa mai functioneze. Cu cat te straduiesti mai mult, cu atat esuezi mai tare. Cand realizezi ca nivelul actual de pe care percepi lucrurile este de fapt o capcana, poti incepe sa vezi ce iti duce constientizarea a ceea ce se intampla, de pe urmatorul nivel de perceptie.
Sa ne gandim la mandrie, de exemplu. Capcana mandriei provine din fragilitatea increderii in sine, pe baza realitatii externe care poate fi intr-un fel sau altul. Vei incepe sa petreci din ce in ce mai mult timp aparand acea realitate, care in cele din urma cedeaza. Cand realizezi ca a-ti apara mandria mult prea fragila este o batalie fara speranta si fara scop, te ridici la nivelul curajului si incepi sa-ti privesti in fata adevaratele frici, in loc sa pretinzi ca le-ai cucerit deja. Dar si curajul este o capcana. Initial, te simti bine la acel nivel, dar dupa un timp lucrurile devin instabile. Devii prea controlator si iti petreci din ce in ce mai mult timp incercand sa controlezi ceea ce nu poti controla. Frustrarea creste. Cand incepi sa realizezi ca nu ai nicio sansa sa controlezi totul, atunci ajungi la nivelul neutralitatii. Din aceasta perspectiva, adopti o pozitie permisiva. Devii mai flexibil si accepti oamenii asa cum sunt. La acest nivel, viata este foarte confortabila initial. In cele din urma, capcana devine vizibila. Viata iti devine impovarata de lucruri care te afecteaza. Te plangi in loc sa faci ceva si nu se intampla nimic. Lucrurile se agraveaza. Amanarea devine modul tau de a trai. Dar nu poti rezolva nimic sperand sau plangandu-te. De indata ce realizezi ca nimic nu se va schimba daca nu actionezi, iti cresti nivelul de constientizare. Asa ajungi la nivelul consimtirii.
Si consimtirea este o capcana. Actionezi si iti dezvolti disciplina de sine. Asta merge de minune pentru o vreme pana cand realizezi ca te afli, de fapt, pe o banda de alergat. Muncesti din greu, dar nu ajungi nicaieri. Oamenii obtin avantaje de pe urma ta. Incepi sa te simti rau pentru ca investesti atat de mult efort pentru o rasplata atat de mica. Atunci cand incepi sa vezi capcana, te ridici la nivelul acceptarii.
De la acest nivel, accepti responsabilitatea de a-ti conduce propria viata in loc sa muncesti atat de mult pentru a atinge scopurile altor oameni. Iti stabilesti propriile scopuri, iti faci planuri si incepi sa le indeplinesti. Inveti sa-ti focalizezi energia. Este minunat, apoi ceva incepe sa se destabilizeze. Si esuezi. Iti setezi energiile si muncesti din greu, dar nu stii cu adevarat ce faci. Nu intelegi legile naturale care opereaza in lume. Devii frustrat cand vezi ca pana si cei mai putin merituosi oameni te depasesc. In cele din urma, recunosti capcana-ca nu intelegi modul in care functioneaza lumea, si ca nu vei fi capabil sa iti atingi scopurile. Te ridici la nivelul ratiunii. La acest nivel, iti acorzi timp sa inveti regulile. Devii foarte interesat in a absorbi noua cunoastere. Cand atingi acest nivel, incepi sa gandesti foarte analitic si strategic. Studiezi, te documentezi, afli regulile de care ai nevoie pentru a reusi. Dar nivelul ratiunii este o capcana. Cu cat mai mult gandesti, cu atat realizezi ca mintea, indiferent cat de inteligent esti, nu poate sa ofere un context suficient vietii tale. Nu poti doar sa gandesti si sa analizezi la infinit si nicio informatie sa nu-ti spuna de ce esti aici si pentru ce traiesti. Incepi sa te simti gol si sa iti pui intrebari precum: “Asta este tot ceea ce exista?” Incepi sa te invarti in cercuri, si intr-un final vezi ca exista o capcana. Si apoi te ridici la nivelul dragostei.
Si ciclul continua. Singura constanta este schimbarea si cresterea. Cand crezi ca lucrurile sunt in echilibru, incepi sa te confrunti cu un aspect si mai profund pe care ai nevoie sa il constientizezi. Si cu opui mai multa rezistenta lectiilor care iti pot ridica nivelul de constientizare, cu atat vei crea mai multa durere si frustrare in viata ta. Cand lasi lucrurile sa se intample, interiorul tau va fi ca un conductor pentru tot ceea ce inseamna viata, in armonie cu tot ceea ce este. Si asta inseamna constientizarea adevarata. Nu este intotdeauna usor, insa merita.
