• Interviu cu Bhadrena C. Tschumi, co-fondatoare a ICSB, International Institute for Craniosacral Balancing

În această primă parte a interviului, Bhadrena vorbește  cu Punya despre pasiunea și munca ei de o viață, despre istoria ei, despre ce se întâmplă într-o sesiune și despre abilitățile pentru care se antrenează practicienii – în special în direcția plenitudinii și a sănătății.

Bhadrena, ai studiat terapia craniosacrală mai bine de 40 de ani și acum o și predai. Întrebările mele vor fi cu siguranță despre această metodă. Prima întrebare este: atunci când primesc o sesiune de terapie craniosacrală, impresia mea este ca practicianul nu face nimic. Doar stă cu mâinile nemișcate, undeva pe corpul meu, dar în timpul sesiunii și după sesiune desigur că simt o mare schimbare. De exemplu, durerea de cap pe care o aveam a dispărut. Ce se întâmplă?

Starea practicianului și atitudinea lui reprezintă o arta înaltă care are nevoie să fie dobândită și cultivată prin mulți ani de antrenament și practică. În această așa-zisă “non-acțiune”, practicianul devine martor al unui proces și monitorizează în mod continuu orientarea lui față de forțele Sănătății, ajustându-și percepția la cele mai delicate și fine mișcări interioare din corpul clientului. Chiar și după câteva decade de astfel de imersie, înca ne mai călim și ascuțim arta ascultării și răspunderii la mișcările involuntare și la forțele vitale universale aflate în acțiune.

Au loc mișcări în interiorul corpului?

Corpul este viu și într-o continuă mișcare. Avem mișcările respirației, digestiei, circulației sanguine și de asemenea mișcările mai fine ale metabolismului și ale circulației fluidelor în general. Un practician se orientează spre încă o altă mișcare interioare, care este un ritm regulator care aduce ordine și coerență în sistemul fizic și în funcțiile fiziologice.

Noi ca și practicieni ne orientăm spre un principiu ordonator înalt al vieții exprimat în corp.  Acest lucru este posibil doar dacă suntem nemișcați,  având o conștiență și o percepție extinse, nefocalizate pe detalii și pe părți anatomice, ci orientate spre întregul corp al clientului ca unitate funcțională.

În acest caz, după cum tocmai mi-ai spus, Punya, chiar daca tu ai  venit cu o durere de cap și știai că acea zonă a fost în mod particular lovită în timpul unei căzături, un practician biodinamic nu se va focaliza pe problema din acea zonă, ci se va uita la cum corpul ca și întreg, ca unitate funcțională, exprimă viața și încă poate să își  exprime viața în ciuda unei dificultăți specifice.

Abordarea noastră presupune calibrarea percepției la forța vitală, care încă este disponibilă, exprimată prin cicluri ritmice lente care aduc mai multă vitalitate și circulație în țesuturile care au fost impactate. Zonele stagnante, contractate sau închise în perimetrul unei dureri sunt centralizate într-un anumit loc pentru că funcționarea corpului să continue să fie posibilă. Aceste zone sunt însuflețite  de mișcarea prezentă și încet-încet sunt rezolvate și reintegrate. Practicianul susține ciclurile ritmice ale celei ce numim “respirație primară” sau  “maree” și face asta rămânând nemișcat și receptiv.

Ce simte practicianul la nivel fizic?

Practicianul simte o forță care mișcă fiecare celulă din corp. La nivel fizic, practicianul simte o ridicare și o expansiune și apoi o coborâre și o așezare într-un mod foarte, foarte lent și constant, ca o maree, ca o respirație interioară. Aceste cicluri  pot varia ca lungime și tempo, dar atunci când ne orientăm spre plenitudine și sănătate ele sunt în general lente, până la 1 ciclu pe minut..

Forța mișcă fluidele, care permează celulele, expandează  și spală zonele care au fost inerte sau traumatizate și deci în stare de șoc, strânse, înghețate. Este ca o irigare blândă cu apele vieții din interior. Abilitățile pe care și le dezvoltă practicianul sunt: ascultarea și cooperarea cu această mișcare interioară de tip maree, apoi susținerea intenției ei de a regula și aranja lucrurile înapoi într-o  ordine naturală.

Un practician craniosacral biodinamic nu va adăuga forța oarbă din exterior. Dacă fluidele și forțele din interior doresc să creeze spațiu in cap, el va susține și facilita acest lucru. Dr. Sutherland, cel aflat la originea acestei terapii, vorbea despre “Respirația vieții” și forțele ei vitale, “potența”. Ca practicieni, noi cooperăm și susținem, facilităm și fortificăm exprimarea potenței și potențialul, astfel încât ceea ce vrea în mod natural să se întâmple, se  întâmplă.

Pentru client, aceste acțiuni interioare sunt aproape imperceptibile și deseori au loc  sub nivelul conștienței clientului. Clientul poate pur și simplu să se simtă bine, să spună “am mai mult spațiu; ceva se eliberează; mă simt grozav; pot să respir din nou.”

Clientul simte efectele de după reconectarea la Sănătate, un sentiment de bunăstare, mai mult spațiu interior, mai multă libertate interioară, pace, un sentiment că ceva apăsător l-a părăsit. Practicianul poate apoi să confirme: “Da, la mijlocul sesiunii s-a schimbat ceva și corpul tău  s-a reorientat spre funcția lui normala. Pot sa simt ca se exprima intr-un mod mai natural, asa cum ar  fi trebuit sa faca inainte sa aiba problema, accidentul, afectiunea, operatia sau orice altceva este tema cu care avem de-a face.”

Training-ul este un antrenament de rafinare a percepției prin  care practicianul învață să diferențieze diferitele expresii ale Sănătății. Respirația primara sau  Mareea sunt expresii folosite în cadrul metodei noastre pentru  a ne referi la mișcarea forței vitale. Avem privilegiul să fim în contact cu viața însăși.

De ce anume se numește “craniosacral”?

Aș dori să adaug un pic despre istoria metodei. Aceasta provine din osteopatie. La începutul secolului trecut, Dr. William Garner Sutherland a avut o revelație ca student de osteopatie – aceea ca oasele capului (craniului) ar trebui și ele să se miște. Există câteva suturi ale oaselor craniene care au forma branhiilor de pește. El a avut intuiția că aceste oase ar trebui să “respire” și să se miște ca branhiile pestilor.

În acea perioadă se credea că oasele craniului sunt sudate și că nu există niciun fel de mișcare. Așa că el s-a gândit: “sunt nebun.” A vrut să își dovedească falsitatea acestui gând nebunesc și a făcut tot felul de experimente extreme cu căști si curele pe propriul craniu. El a descoperit că  dacă  împiedica acea mișcare imaginară –  a cărei existență încă nu o putea dovedi – persoana începea să se simta râu. Mai întâi a experimentat pe el însuși. Avea mai multe dureri de cap, mai multe pase negative, era mai iritabil și avea chiar  dureri de spate.

A început să studieze întregul sistem central; era în contact cu sistemul nervos central (creier și măduva spinării) și cu fluidul cerebrospinal care circulă peste tot.

Dr. Sutherland ne-a oferit cinci principii cu care să lucrăm. El a postulat că există:

  • o fluctuație inerentă a lichidului cerebrospinal
  • mișcarea creierului și a măduvei
  • mobilitatea meningelor
  • mobilitatea și motilitatea oaselor craniene
  • mișcarea involuntară a sacrumului

În alte cuvinte, există acest sistem central care se mișcă și exista o fluctuație a fluidului.

Acesta a reprezentat începutul cercetărilor lui Sutherland. Curând a realizat că nu este vorba doar despre mișcarea oaselor. Osul este manifestarea cea mai exterioară a unei forțe mai adânci care lucrează. Forța motoare de dedesubt este cea care permite oaselor să răspundă prin mișcare. El a cercetat ce produce mișcarea oaselor. Ce anume face ca fluidul să se miște? Dar creierul? A dezvoltat astfel ipoteza că trebuie să existe o “Respirație a Vieții” în spatele acestor fenomene și că trebuie să fim foarte aproape de descoperirea esenței vieții.

El, om religios fiind, a numit-o “Respirația Vieții” precum în Biblie, unde Dumnezeu insuflă viața materiei. Și și-a numit munca “osteopatie cranială”. Sutherland, cu timpul, a început să își mute atenția de la craniu și să privească funcția corpului ca întreg.

Este termenul “craniosacral” un pic învechit?

Acesta este termenul prin care terapia a început să dobândească recunoaștere în afara domeniului de osteopatie cranială. A devenit cunoscută ca Terapie Craniosacrală și s-a dezvoltat într-o profesie de sine stătătoare. Astăzi diferențiem mai departe și numim munca noastră Terapie Craniosacrală Biodinamică. Acesta este un mod de a transmite că onorăm rădăcinile și că suntem în contact cu dinamismul și dinamicile vieții, care sunt exprimate printr-un ritm în fiecare celula din corp.

Un practician craniosacral biodinamic nu se orientează doar spre craniu sau sacrum, ci spre totalitatea corpului și interconectarea tuturor celulelor. Când acea unitate este restabilită, clientul simte “Ah, sunt iarăși eu însumi. Știu iarăși cine sunt. Mă simțeam descentrat. Acum sunt iarăsi centrat, mi-am recapatat capacitatea si am acces la potentialul  meu. In plus,  durerea s-a diminuat…”

Acum termenul de “craniosacral” este cunoscut ca metoda care funcționează. Domeniul medical știe despre ea, nu întotdeauna de ce și cum funcționează, dar ca ceva se întâmplă sistemul central al sistemului nervos central. Se știe, de asemenea, că sistemul nervos central are conexiuni chiar până la nivelul pielii. Astfel, nu este greu de înțeles că avem de-a face cu o abordare holistică. S-ar putea să nu înțeleagă implicațiile mai profunde ale metodei, care au de-a face cu stările esențiale și sufletul și spiritul clientului, dar este și acesta un început.

Dacă am înțeles bine ce ai spus, practicianul, în timp ce stă lângă client cu palmele pe corpul clientului, ascultă aceste mișcări foarte, foarte subtile pe care le simte cu degetele…

Da, și aș adăuga că palmele primesc informații și că le procesăm în sistemul nostru perceptual. Noi practicienii simțim Respirația Vieții în noi înșine. O simțim cu și prin întregul nostru corp. Datoria noastră este să adunăm informații în mod receptiv și să menținem orientarea spre exprimarea Sănătatii și a intregirii.

În loc să căutam ce nu funcționează, căutăm ceea ce încă funcționează. Orientarea noastră interioară spre Sănătate și întregire permite o schimbare. Un practician dibaci poate să conțină cea mai dificilă situație cu o orientare spre Sănătate, pentru că știe că plenitutinea și Sănătatea sunt mereu prezente.

Deoarece corpul se vindecă singur înseamnă ca practicianul nu efectuează o vindecare, ci mai degrabă ajută partea sănătoasă a persoanei, oferindu-i mai mult spațiu și forța astfel încât să se poată produce vindecarea de la sine?

Este un mod bun de a privi lucrurile. În același timp, presupunem că fiecare organism își cunoaște propria plenitudine și că acest lucru este ceva natural și normal. Tulburările apar din cauza experiențelor noastre de viață, poate chiar din perioada intrauterină, poate la naștere sau prin orice experiență din viața noastra care ne face pe noi să fim “noi”. Și totuși, memoria primei celule care este netulburată, necondiționată, care nu are nimic de-a face cu genetica sau ADN-ul, conține dintotdeauna informația plenitudinii și a Sănătății.

Atunci când experiențele noastre de viață precum accidentele, bolile, infecțiile, necazurile, stresul, traumele ne tulbură conexiunea cu expresia originară a Sănătății și a plenitudinii – și in  calitate de clienți este posibil nici să nu bănuim că am pierdut accesul la acestea – starea și orientarea practicianului ne aduc aminte. Este ca și cum ni se spune “Știu ca încă ești intreg. Știu că Sănătatea încă este prezentă pentru tine. Așa că hai să vedem cum ne putem reconecta la aceasta.

În termeni de neurobiologie interpersonală, putem spune că prin acest contact ajutam clientul să-și redescopere părți din sine care  erau ascunse,  neasumate, disfuncționale sau dereglate. Conectându-se la starea noastră calmă de nemișcare, clientul se autoreglează. El se poate reconecta cu potențialul său și poate simți susținerea pentru a se reorienta către forțele naturale, regulatoare, ordonatoare.

Datoria practicianului este să nu se lase tras în problemă. Aceasta poate să însemne multă muncă. Problemele sunt atractive, magnetice și zgomotoase, pe când expresiile Sănătății sunt subtile, blânde și lente. Un practician susține corpul să se îngrijească dinspre interior. Aceasta se numește auto-vindecare. Nu se întâmplă tocmai de la sine. Este nevoie de cineva care să susțină direcția, ca un far care transmite “aici este portul, evită pericolul de acolo. Vino aici, orienteaza-te după starea mea. Așează-te împreuna cu mine, liniștește-te, ești în siguranță aici”. Aceasta este orientarea pe care o susține practicianul. Ajutăm corpul să se autoregleze, ajutăm clientii să se împuternicească și să se fortifice.

Pentru a afla mai multe despre terapia craniosacrală biodinamică, vă așteptăm cu drag la urmatoarele evenimente:

27 martie, orele 18-20 – Prezentare cu intrare liberă – Lente Café, Str. Arcului, nr 8 (zona Armeneasca), la mansarda

28-29 martieSeminar introductiv in terapia craniosacrala biodinamica

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here