[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

de ce relatiile noastre sunt atat de complicate
de ce relatiile noastre sunt atat de complicate

Cateodata imi imaginez ca relatiile noastre sunt precum un ghem de ata din care incercam sa cream ceva.

Un ghem care desi incepe sa prinda o forma se poate distruge cu usurinta daca nu suntem atenti.

Relatiile noastre cer atata munca incat este nevoie sa ne reintoarcem mereu la momentul care a distrus linistea cu speranta de a readuce o stare de echilibru.

Si poate ca cel mai ciudat dintre lucruri este tocmai faptul ca zilnic incercam sa imbunatatim ceva.

Poate ca multi dintre noi ne documentam foarte mult in incercarea de a pastra o stare sanatoasa a legaturilor cu ceilalti. Poate ca altii chiar investesc timp si bani in incercarea de a gasi solutii pentru ca relatia cu fratelele sau partenerul sa se imbunatateasca. Poate ca citim rafturi intregi de carti si urmarim cele mai recente documentare, iar la finalul acestora avem impresia ca am mai invatat ceva.

Iar apoi, cand reintram in ritmul normal al vietii, ne izbim de cele mai subtiri ziduri si cadem in urma celor mai minuscule piedici.

Avem impresia ca relatiile noastre merg spre mai bine cand de fapt sunt cu susul in jos.

Si nu ne putem condamna ca nu am incercat nimic. Poate ca am apelat la asertivitate, diplomatie, comunicare in limita in care ne-am permis acest lucru. Cu toate acestea, ne simtim in continuare neintelesi si simtim ca luptam din greu pentru a trasa granite intre noi si ceilalti sau pentru a le spune in sfarsit ceea ce ne deranjeaza.

Ati simtit asta?

Ati simtit vreodata ca oricate sanse i-ati oferi unei relatii, sunt momente in care aveti impresia ca intreaga lupta nu este decat firul care s-a desprins si care a distrus tot ghemul?

Si ati simtit cum legaturile aparent profunde cu ceilalti incep sa paleasca din cauza unor remarci nevinovate sau din cauza asteptarilor pe care nu le putem controla?

Care sunt problemele care ne deranjeaza de fapt?

Promisiunile nerespectate, lipsa de atentie, dorinta de a primi in schimb ceea ce oferim, gandul ca ceilalti nu ne fac pe plac desi stiu foarte clar ce ne dorim? De ce relatiile noastre sunt atat de complicate in ciuda simplitatii lor?

De ce nu reusim sa acceptam un NU ca pe un simplu refuz, nu ca pe o amenintare la adresa prieteniei noastre? Sau de ce nu incercam sa-i spunem celuilalt ce ne-am dori de la el in loc sa ne roadem unghiile de furie ca nici de aceasta data nu ne-a facut pe plac?

Sau de ce nu avem curajul si sinceritatea sa ne manifestam admiratia sau mandria atunci cand situatia ne-o cere?

Mai mult decat atat, de ce in ciuda tuturor acestor eforturi, relatiile noastre refuza sa mearga? Ce le impiedica sa se lege si sa ne incante?

Si mai ales, de ce unele relatii (cele mai putine dintre ele) curg atat de firesc incat recunostinta nici macar nu ne permite sa vorbim despre ele, iar altele ne storc de visuri si de energie, purtand cu sine o incercare disperata de a functiona?

Ce ne facem cu ghemul acesta incalcit al relatiilor noastre?

Andreea

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here