“Merit sa fiu iubit și atunci când eșuez. Merit să fiu iubit necondiționat. Sunt iubit necondiționat. Mă iubesc necondiționat.” Haideți să repetăm aceste fraze împreună. Pentru a lăsa sa iasă la suprafață toată durerea de a nu fi primit acest tip de iubire atunci când am avut nevoie de ea.
Lucrând acum ceva timp un proces personal de vindecare a copilului meu interior, am accesat pentru a nu știu data oară partea din mine care a simțit presiunea de a fi perfectă și de a nu avea niciun eșec pentru a putea fi iubită.
Am simțit presiunea uriașă adunată în corp, tensiunea din cap, din umeri și din stomac de a mă împinge mereu la maxim pentru a nu eșua niciodată. Așa am simțit, atunci când eram mică, că voi câștiga iubirea mamei mele.
Interpretăm greșit multe lucruri atunci când suntem mici. Vestea mai puțin bună este că ele sunt internalizate la nivel somatic. Vestea foarte bună este că putem elibera tiparele corporale și toată tensiunea asimilată în ele, cu multă iubire de sine și blândețe.
Intrând în legătură cu partea care a pus constant presiune pe mine ca să pot fi iubită, am putut vedea cum trauma îmi este oglindită în relația mea de cuplu. Și cât de mult partenerul meu îmi oglindea această traumă a mea, reacționând complet inconștient, exact ca mama mea, în situații în care părea că nu am toate lucrurile sub control, că nu mă descurc, că nu sunt perfectă.
Partea traumatizată din mine crea la nivel inconștient premizele necesare pentru a obține aceeași presiune și neacceptare pe care am simțit-o în copilărie, pentru a scoate la suprafață toată durerea și a o putea vindeca. Ca să mă uit unde mă doare cel mai tare. Ca să îmbrățișez partea din mine care nu s-a simțit iubită doar pentru că este. La partea din mine care a crezut că iubirea se merită, se câștigă, trebuie muncită din greu și obținută cu efort. Partea asta din mine care m-a făcut să alerg în mod constant după iubire, pentru că simțeam că trebuie să lupt pentru ea și să o câștig.
Și pentru că o relație conștientă îți scoate la suprafață toate rănile, pentru ca apoi să te ajute să le pansezi și să le vindeci, am primit cea mai mare vindecare când partenerul meu i-a spus fetiței mele interioare: “E în regulă să dai greș. E în regulă să îți permiți să eșuezi. Ești iubită în continuare.”
Câtă nevoie avea această parte din mine să audă asta de la un adult! De-abia atunci a putut să își recadreze realitatea, să revină cu picioarele pe pământ și să vadă cât de absurde erau standardele conform cărora s-a simțit constrânsă să trăiască.
Orice credem noi că este eșec este, de fapt, o oportunitate de a începe să ne iubim cu adevărat.
La finalul zilei, contează cel mai mult cât am fost în stare să ne iubim prin toate eșecurile, disperările, durerile și neputințele noastre. Cât de mult am fost acolo pentru noi înșine, prin toate nereușitele noastre.
Poate că asta ar trebui să fie noua unitate de măsură a succesului: cât de aproape reușim să ne fim nouă înșine atunci când eșuăm.
Articolul tău despre cum să trecem peste eșecuri este unul inspirațional și deosebit de valoros. De multe ori, ne simțim descurajați și dezamăgiți atunci când lucrurile nu ne ies cum ne-am dorit, însă este important să învățăm să privim din alt unghi și să găsim în orice situație oportunități de creștere și învățare.
În loc să ne concentram asupra regretului și a pierderii, putem să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale experienței și să ne gândim la cum putem folosi ceea ce am învățat pentru a ne dezvolta și a ne îmbunătăți în viitor.
Articolul tău subliniază, de asemenea, importanța de a ne iubi cu adevărat în momentele de eșec. Este ușor să cădem în capcana autodepreciării și auto-judecății dure în astfel de situații, însă acest lucru nu ne ajută în niciun fel să depășim eșecul. Este important să învățăm să ne iubim și să ne apreciem pe noi înșine, indiferent de situația în care ne aflăm.
Multumim pentru cuvintele frumoase, Andreea!