Onorez femeile

Onorez femeile care stiu sa urle si le onorez pe cele care isi pleaca capul in tacere.

Onorez femeile care isi fac vocea auzita si pe cele care nu simt nevoia sa strige ca sa se faca auzite – cele care stiu ca cei intelepti vorbesc bland sau nu vorbesc deloc.

Onorez femeile care sunt fara frica si pe cele care sunt pline de frica dar si pline de curaj – cele care se ridica deasupra fricii, cele care spun adevarul lor chiar si atunci cand le tremura vocea.

Onorez femeile care inteleg ca feminismul inseamna o alegere –  a alege sa fii sau nu mama, a alege sa fii sau nu CEO, sa ai mai multi iubiti, sa ai un singur iubit pe viata sau sa nu ai iubit deloc.

Onorez femeile care nu le considera pe celelalte femei inferioare (mai putin distractive, mai putin libere, mai putin salbatice) doar pentru ca au facut alegeri diferite.

Onorez femeile care ii trag la raspundere pe ceilalti pentru greselile lor, dar de asemenea se trag si pe sine la raspundere atunci cand este vina lor – cele care inteleg ca responsabilitatea este importanta, dar ca iertarea este infinit mai importanta.

Onorez femeile care realizeaza ca nu e vorba mereu despre ele – ca lumea este construita pe principiul  interconectarii si ca fiecare actiune creeaza valuri.

Onorez femeile care isi respecta vaginele lor atat de pretioase si femeile care se trateaza ca pe zeitele care sunt – dar le onorez si pe acelea care nu fac acest lucru, pentru ca li s-a spus intreaga viata ca a fi femeie inseamna sa fii pe locul doi si sa fii slaba.

Onorez femeile care isi exploreaza sexualitatea si se accepta pe ele ca pe niste fiinte sexuale – si onorez femeile care nu-si exploreaza sexualitatea pentru ca nu s-au simtit niciodata in siguranta sa faca asta.

Onorez femeile care isi valorizeaza stima de sine si pe cele care nu sunt sigure ca valoreaza ceva.

Onorez femeile negre, musulmane, indigene, sarace, fara adapost, abuzate, cele care au o voce dar a caror voce a fost astupata timp de decenii – cele care sunt foarte rar reprezentate in media si in guverne – cele care trebuie sa lupte neincetat impotriva marginalizarii impuse asupra lor.

Onorez femeile care nu renunta. Si onorez femeile care renunta – cele al caror spirit a fost zdrobit si cele care au fost doborate la pamant de prea multe ori.

Onorez femeile care lucreaza neobosit sa protejeze pamantul si pe pamanteni si le onorez pe cele care nu fac asta, pentru ca sunt prea ocupate cu cele doua slujbe care le ajuta sa puna mancare pe masa pentru familiile lor.

Onorez femeia privilegiata care nu numai ca isi recunoaste privilegiile, dar lupta activ impotriva sistemului care incurajeaza asta.

Onorez femeile care stiu ca schimbarea se intampla de jos in sus, care cad in genunchi si sapa in noroi – cele care isi pun actiunea acolo unde le sunt cuvintele si cele care inteleg ca facem cu totii ce putem, cu ceea ce stim si ceea ce avem si ca asta este suficient.

Onorez femeile care, prin gandurile si cuvintele si faptele lor, respecta copiii care vor mosteni lumea si pe cei in varsta, pe ai caror umeri stau.

Onorez femeile care creeaza – cea care scrie si canta si danseaza si picteaza si impleteste si face gradinarit si este mama, care este curajoasa si inspirata in tot ceea ce face.

Onorez femeile care recunosc ca este datoria lor sa le pese – ca este necesar sa le pese – ca sunt prea multi oameni in lumea asta carora nu le pasa, pentru ca sunt prea prinsi in romantizarea momentului si experienta individuala a ego-ului.

Onorez femeile care inteleg ca pentru a crea o lume mai buna – in care exista dreptate, egalitate si libertate – trebuie sa traim in prezent, dar sa ne extindem constientizarea dincolo de prezent (sa ne gandim la maine), dincolo de experientele individuale (trebuie sa ne gandim si  la altii), dincolo de ego (trebuie sa restauram inima pe locul ei de drept si anume de comandant al vietii noastre).

Onorez femeile care incearca sa fie perfecte pentru ca nu s-au gandit ca sunt fabuloase asa cum sunt si cele care nu incearca sa fie perfecte, dar au o misiune.

Onorez femeile care construiesc poduri intre prapastia ce separa femeile de femei si femeile de barbati- cele care stiu ca, in ciuda diferentelor, ne apartinem unii altora.

Onorez femeile care sunt reale, capabile sa mearga in lume cu inima plina de cicatrici si sa declare:

Asta sunt eu. Tandra, speriata, nesigura. Dar asta sunt eu, respirand inca o data, intampinand o alta dimineata, mergand inca un pas in directia reintregirii, a vindecarii, a dragostei.

Onorez femeile care iubesc – cele care continua sa iubeasca lumea asta zdrobita si oamenii sai zdrobiti, pentru ca dragostea este forta care alimenteaza actiunea.

Onorez femeile care, in timp, invata sa-si ia in stapanire fara rusine, propriile povesti – si cele care nu fac niciodata asta, pentru ca rusinea le este adanc inradacinata in corp.

Onorez femeile care fac sacrificii, care ofera, care jelesc.

Onorez femeile care sunt mandre, drepte, salbatice si libere.

Onorez femeile care continua sa se miste inainte, chiar si in genunchi.

Onorez femeile.

Sursa: http://www.elephantjournal.com/2015/10/i-honor-the-women/