2017 a fost anul în care am învățat:

  • că e nevoie să începem să vedem dincolo de noi
  • că a te lăsa pe tine deoparte este în regulă uneori, atât timp cât servește iubirii
  • că este la fel de în regulă să ne cerem drepturile tot în numele iubirii
  • că uneori iubirea ia alte forme decât așteptările noastre
  • că uneori e nevoie să faci pasul înapoi din multe lucruri ca să faci pasul înainte spre ce contează cu adevărat
  • că poți iubi indiferent de situație, circumstanțe, nevoi, așteptări și dorințe
  • că întotdeauna, când ai inima deschisă, lucrurile potrivite se deschid la momentul potrivit
  • că atunci când zici că nu mai poți, de fapt ți-ai închis inima în fața iubirii
  • că atunci când ești dedicat propriei vindecări, lucrurile se așează și fără intervenția ta conștientă
  • că cel mai important lucru este ceea ce iubești din inimă
  • că cea mai importantă relație este cea cu Divinitatea, Sursa, Sinele tău Divin
  • că este în regulă să arăți că ți-e greu și că ai nevoi, fără să-l acuzi pe celălalt că nu ți le îndeplinește
  • că pot avea sentimente de neputință, furie, durere, rămânând în același timp conectată cu partea din mine aliniată la tot ceea ce este
  • că lucrurile sunt așa cum trebuie de-abia după ce facem loc durerii că nu sunt așa cum ni se pare că am vrea să fie
  • că pot să mă simt împlinită oriunde și oricând, atât timp cât îmi urmez calea sufletului

În 2017…Am învățat, mi-am adus aminte, am redescoperit. Am lăsat în urmă, am regăsit, am trudit. Am fugit, m-am odihnit, m-am oprit. M-am forțat și m-am chinuit. M-am liniștit. M-am regăsit.

Ca să folosesc o metaforă, 2017 m-a forțat să scot toată mobila afară din casă. Apoi am rămas acolo pentru câteva clipe, cu mobila pe trotuar, uimită de câte lucruri, oameni, tipare, energii încăpeau în casa sufletului meu. Și dându-mi răgaz să simt ce mă susține și ce îmi ia din energie, aici și acum.

2017 mi-a mai dat și sentimentul unei trambuline de pe care urmează să sar.Trecând prin frica că o să-mi rup gâtul, prin frica de a mă arunca în gol, confruntând lucruri pe care nu voiam să le confrunt, știam că, deși o parte din mine e terifiată, trebuie să pășesc pe trambulină. Trambulina aceasta se va deschide în fața noastră și ne va aduce și mai aproape de esență, în 2018.

A fost un an de curățare profundă și de asumare a angajamentului față de cine sunt și față de calea mea.

Da, 2017 este anul în care lucrurile mi-au devenit foarte clare. E adevărat, nu dintr-o dată, ci pe baza muncii de ani și de vieți pe care o facem mulți dintre noi în aceeași direcție.

Mulțumesc, din inimă, 2017!

2018, te aștept cu toată expansiunea, viața, claritatea și energia iubirii și libertății cu care ne vei umple clipele!

DISTRIBUIȚI
Articolul precedent15 citate despre Craciun
Articolul următor2018: ganduri de inceput…
Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

4 COMENTARII

  1. Da, așa este! Foarte bine spus. Mulțumesc, dragă Mihaela pentru toată strădania de a ne deschide mintea spre ceva după care, inconștient poate, am tânjit atâta vreme… E un discurs coerent, onest și încurajator spre asumare smerită și integrare blândă a propriei realități, nu a uneia inventate sau impuse. Iar metafora cu mobila mi-a mers la inimă: cât de adevărat poate fi! Da, când începem curățenia nici nu bănuim ce e acolo. După ce-am demarat, cumva, totul devine copleșitor. Și așa și este. Căci s-au adunat mai multe de „aruncat” decât de păstrat. Deci, recunoștință celor care trebuie eliberate (nu doar aruncate) și bunăvoință în procesul integrării. Apoi, saltul „în gol”, spre … CEVA mai măreț decât poate proiecta mintea umană. Pentru ca așa merg treburile, în această perioadă de schimbare.
    Mulțumesc.
    E frumos că putem fi împreună pe Cale, chiar dacă nu e vedem prea des.
    Un an minunat și multă bucurie alături de cei dragi și apropiați, Mihaela dragă.
    La mulți ani!
    Margareta

LĂSAȚI UN MESAJ