[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

invidiez copacul
invidiez copacul

,,…pentru ca atinge cerul, dar nu-l pastreaza” Mark Nepo

De cate ori nu avem senzatia ca ceea ce cuprindem ajunge sa ne apartina, cand de fapt ne scapa atat de usor printre degete?

De cate ori nu am vazut imaginea copilului dependent de mama ca se transforma in mama care nu-si elibereaza copilul?

De cate ori perechi de maini s-au impreunat cu mainile noastre pentru ca in final sa lase loc altor maini?

De cate ori ne-am ingenuncheat libertatea in speranta ca altcineva va sti ce sa faca cu ea?

De cate ori ne-am agatat de cuvintele care s-au rostit despre noi si am inceput sa ne purtam ca atare crezand ca facand pe plac celorlalti, vom ajunge poate sa ne iubim si pe noi?

De cate ori nu am presarat zambetele celorlalti peste singuratatea noastra sperand ca ne vor proteja de ceea ce ne temem sa scoatem la suprafata?

Va spun eu: de nenumarate ori. Pentru ca oricat de constienti am fi de acest fapt, uitam sa-i eliberam pe ceilalti. Uitam ca nu ne apartin. Uitam ca pana si cel mai stralucitor soare lasa loc luminii difuze a lunii. Uitam ca ceilalti vin sa ne inconjoare si ii lasam atat de mult sa ne patrunda, incat ajungem sa fim stapaniti de imaginea lor asupra noastra…Da, uitam sa-i eliberam…si de fiecare data, ne pricepem atat de bine sa o luam de la capat…

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here