Durerea poarta spre Divinul din noi
Ganduri (ne)insemnate

Durerea, poarta spre Divinul din noi

Acesta nu este un elogiu adus suferinței gratuite și tiparului de auto-victimizare. Este o altă perspectivă asupra unui lucru pe care de obicei tindem să-l evităm și să-l respingem din viețile noastre: durerea.
Pentru că, chiar dacă nu pare așa, de multe ori, în deschiderea inimii care doare, putem găsi Divinitatea din noi.
Acolo, în zgârieturile încă necicatrizate. În carnea vie a inimii sfâșiate în bucăți. În durerea profundă a izolării. În dezamăgirea teribilă. În iluzia trădării. În neputința conectării.
În durerea că iubirea, așa cum am vrea noi să arate, ne este refuzată. În suferința că lucrurile nu sunt cum am vrea. În disperarea singurătății care ne copleșește. În neputința conectării cu viața și iubirea.

Regăsire de Sine și regăsire a Divinului

Dacă ai curajul să stai în acea durere și să mergi până la capăt, se întâmplă miracolul. Acolo regăsești Divinul din tine, îți regăsești sufletul și îți regăsești bucuria.
Acolo începi să capeți certitudinea că vei avea întotdeauna un stâlp atât de stabil în interiorul tău, încât nicio suferință din lumea asta sau din alte lumi nu îl va mișca. Indiferent ce se va întâmpla.
Dumnezeu e acolo, așteptându-te ca întotdeauna. Tu ești acolo, așteptându-te pe tine. În sfârșit. Ai sosit.
În durere, în doliu, în neputință ți se deschide inima. Dacă ai curajul să mergi până la capăt. Dacă ai curajul să experimentezi toate astea și să lași inima să ți se deschidă prin ele.

Dincolo de durerea inimii ne regăsim sufletul

Dacă nu mergi până la capăt în durere, poți tinde să rămâi blocat și să transformi acea durere într-o suferință continuă.
Poți trăi într-o amărăciune și dezamăgire teribile. Să dai vina, să blamezi, să fii furios o viață întreagă. Să-ți refuzi ție însuți trăirea din inimă și Iubirea, pentru că suferi.

Însă dacă stai deschis și umil în fața durerii și îi permiți să te transforme așa cum doar ea știe să o facă, binecuvântarea îți va atinge inima într-o bună zi.

Și dintr-o dată, durerea cea mai mare devine instrumentul prin care tu ești redat ție însuți, complet, profund, întreg. Așa cum nu credeai că vei mai fi vreodată, după ce te-ai cufundat în cea mai mare durere din care nu bănuiai că vei mai ieși vreodată viu.

Iar acesta este beneficiul durerii. În focurile ei, mor toate iluziile și părțile din noi care întrețin altceva decât adevărul.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Adina spune:

    <3 <3 <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *