Acasă Ganduri (ne)insemnate Maretia de a fi mama

Maretia de a fi mama

6
Maretia de a fi mama
maretia de a fi mama

Acesta este un articol pentru mamele din toata lumea. Pentru ca cele care mi-au trecut pragul in cei cativa ani de cand lucrez cu oamenii, mi-au adus in fata ochilor o realitate despre care vreau sa vorbesc astazi: prea putine mame isi constientizeaza maretia.

Am intalnit femei care imi spuneau, cu o durere care le sfasia in interior: „Ma simt vinovata ca nu mi-am dorit acest copil”, „Nu mi-am dorit sa raman insarcinata”, „Aveam alte planuri cu viata mea cand am aflat ca sunt insarcinata”, „Ma simt vinovata ca imi doresc sa am o viata personala, in afara rolului de mama.”

Am vazut mame care se simteau atat de vinovate pentru tot ce simteau si care se invinovateau atat de tare pentru orice sentiment de furie si pentru orice sentiment care nu corespundea, in mintea si inima lor, cu ideea de mama perfecta.

Am vazut mame strivite de vinovatie pentru ca, undeva in interioriul lor, urlau dorintele femeii sau ale altor roluri dorite, dincolo de rolul de mama.

Am fost martora unor mecanisme de autosabotare uriase create de aceste femei care la orice sentiment de furie fata de ideea de a fi mame, se simteau vinovate si apoi se invinovateau pentru faptul ca se simt vinovate. Un cerc vicios care devine un iad.

Femei minunate care sunteti mame, astazi am sa va spun ceva: e normal sa fiti furioase. Maternitatea ia enorm dintr-o femeie. Maternitatea cere, pentru o perioada din viata femeii, totul. Sacrificiile sunt uriase.

Insa, maretia de a fi mama consta in urmatorul lucru:

…chiar daca nu aveai niciun chef sa ramai insarcinata, chiar daca ti-ai fi dorit ca viata ta sa mearga in alta directie, chiar daca planurile pentru tine si viata ta erau altele, chiar daca simti ca nimeni nu-ti mai poate da inapoi anii din viata pe care nu i-ai folosit pentru tine, chiar daca simti ca-ti vine sa urli cu toata puterea…

cu toate astea, in maretia si frumusetea feminitatii si a maternitatii tale, te sfasii in bucati si decizi sa dai viata acelui copil.

Sa-l oferi vietii si lumii, cu pretul sacrificiilor tale pe care doar sufletul tau le stie, cu pretul lacrimilor inghitite si al frustrarilor niciodata pe deplin recunoscute…

Sa-i dai sansa ca el sa faca mai mult decat ai facut tu, sa manifeste mai mult, sa fie mai mult. Nu este nimic mai mare pe aceasta lume decat acest sacrificiu al tau, draga femeie care esti mama.

Te rog, astazi, asuma-ti aceasta putere. Copiii tai au nevoie de o mama care isi asuma puterea si maretia sacrificiilor facute. Lumea are nevoie de mame care isi recunosc puterea. Este cea mai mare putere din lume.

Si stiu ca sacrificiul iti este rasplatit inmiit cand te uiti in ochii copilului tau. Insa e nevoie sa inveti sa te rasplatesti si singura, in inima ta de mama.

Acolo unde ai simtit toate fricile si toate bucuriile lumii, acolo unde te-ai frant, te-ai rupt si te-ai intregit din nou, acolo unde doar tu stii cum se simte sa ai in pantec responsabilitatea unui suflet care se deschide, prin sangele tau, spre lumea mare care il asteapta.

Sunt in genunchi in fata pretului pe care il platiti, mame din toata lumea. Si pot sa fac asta tocmai pentru ca eu nu sunt mama si inca nu mi-am asumat acest pret.

E nevoie sa vi-l asumati cu totul, la intreaga lui valoare, frumusete si putere. Copiii vostri, barbatii vostri, femeile din viata voastra care nu sunt inca mame – cu totii avem nevoie de asta.

Avem nevoie sa stim ca exista printre noi fiinte fragile, minunate, coplesite de toate responsabilitatile si vinovatiile din lume si ca aceste fiinte, tocmai datorita faptului ca uneori sunt atat de coplesite de tot ceea ce este omenesc, sunt cele mai puternice fiinte de pe pamant.

6 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here