cele 3 obiceiuri ale fericirii
Deseori ne raportam la fericire de parca ar fi un concept atat de abstract si indepartat incat uitam sa o regasim si in cele mai simple obiceiuri ale drumului nostru de dezvoltare personala.
Uitam ca desi este la fel de efemera precum o adiere de vant, ne poate reimprospata chiar si pentru cateva secunde. Si ce pretioase sunt acele cateva secunde…
Chiar daca in aceasta perioada sufletul mei ii da voie tristetii sa se cuibareasca alaturi de el, cumva, nu mai pot separa fericirea de aceasta emotie si incerc sa observ ce imi poate oferi alaturarea lor.
Atata timp cat nu este mimata, fericirea poate renaste din obiceiuri simple, realizate atunci cand momentul o cere.
In cele ce urmeaza, va voi prezenta 3 obiceiuri personale care ma fac mai fericita:
1. Amintirea de a fi recunoscatoare.
In ultima perioada, agitatia exterioara s-a reflectat cu usurinta in interiorul meu. Ma trezeam diminetile fara a ma mai intinde, deci fara a-i multumi corpului ca ma sustine. Primeam complimente fara a le mai acorda vreo importanta, oarecum negandu-le. Pana intr-o zi in care, pentru cateva secunde, am constientizat sentimentul de recunostinta fata de toate aceste lucruri si fata de multe altele. Si chiar daca stiu ca intr-o zi acesta va disparea iar, ceva, va determina aceasta emotie sa revina.
2. Orientarea spre propria persoana.
Ati trait vreodata momentul acela in care ati simtit ca ati daruit atat de mult incat nu mai gasiti resursele necesare pentru a va regenera? Eu am simtit-o de nenumarate ori si am luptat cu vinovatia si etichetele pe care mi le puneam singura, etichete precum: “egoista” sau “lipsita de compasiune”. Dar apoi am constientizat ca nu mai pot darui daca ma golesc incetul cu incetul. Si desi stiu ca ma umplu tot cu scopul de a ma revarsa spre ceilalti, reintalnirea cu propria persoana este de fiecare data un moment unic pe care nu il voi mai neglija.
3. Reintalnirea cu luna.
Am auzit adesea ca revenirea in acel “spatiu personal” al fiecaruia poate fi o reimprospatare a fiintei noastre. Desi m-am declarat cel mai mare fan al soarelui, de ceva vreme simt ca regasesc un strop de fericire in intalnirile nocturne pe care le am cu luna. Si chiar daca aceasta fericire este una tacuta, silentioasa si pasagera, este motivul pentru care imi ridic privirea spre cer si fac liniste in mine in fiecare seara.
Sunt sigura ca in curand, toate aceste obiceiuri vor fi trecatoare si vor fi cu usurinta inlocuite cu altele si tot asa mai departe pana in momentul in care eu ma voi inlocui cu o alta…
