Este întrebarea pe care e indicat să ne-o adresăm în momentele de cumpănă ale vieții. În momentele de luptă interioară. Pentru a afla răspunsul inimii în situații în care nu știm ce avem de făcut, aceasta este cea mai bună întrebare posibilă. Însă e nevoie să ne pregătim pentru răspunsul pe care îl vom primi.
Pentru că, punând aceasta întrebare, nu ne vom mai raporta la vechile sisteme de credințe, la vechile judecăți legate de ce e bine sau rău, la conștiința colectivă care postulează clar ce este acceptabil și ce nu sau la ce am învățat în cei 7 ani de acasă. Nu. Ne vom raporta la un cu totul alt reper.
Iar asta s-ar putea să nu placă în totalitate tuturor părților din noi. S-ar putea să nu placă deloc părților din noi care vor să controleze un anumit rezultat, din frică. S-ar putea să nu placă părții din noi care vrea ca lucrurile să decurgă într-un anumit mod. Și s-ar putea să nu placă deloc părților nealiniate la Iubire ale celor din jur.
Așa că pentru a auzi cu adevărat răspunsul la această întrebare, e nevoie de curaj. Curajul de a lăsa Iubirea să curgă, știind că pentru asta uneori e nevoie să lași să fie distruse multe atitudini, credințe, părți din tine sau din viața ta care nu sunt pe frecvența Iubirii. Curajul de a lăsa Adevărul să te însoțească la fiecare pas, știind că pentru asta uneori e nevoie să rămâi gol în fața ta.
Așa putem afla că e nevoie să dăm drumul acolo unde credeam că încă e nevoie să rămânem. Sau să continuăm să punem energie acolo unde o parte din noi renunțase deja. Așa putem să aflăm că e nevoie să spunem că ne pare rău. Să devenim vulnerabili. Sau din contră, să fim fermi. Să ne spunem adevărul, indiferent de reacția celuilalt.
Așa putem afla că, uneori, nu trebuie să facem nimic. Doar să ținem spațiul cu Iubire într-o situație în care până atunci credeam că trebuie să salvăm lumea.
Așa putem afla că alteori, putem face mult. În situații în care până atunci treceam nepăsători, considerând că e treaba altora.
Lucrurile capătă un sens mai înalt, atât timp cât sursa acțiunii și a gândului din spate este Iubirea mai înaltă. Pentru ca da, Iubirea înaltă care vede dincolo de interesul propriu, pe tărâmul sufletului și al binelul celui mai înalt al tuturor celor implicați, ne cere uneori să avem atitudini surprinzătoare privite prin ochi omenești.
Atitudini care la prima vedere par dure, de neînțeles, de neacceptat dar din care toți cei implicați vor integra lecția necesară la nivel de suflet. Sau atitudini care vin din alt teritoriu, străin Ego-ului și al judecăților, din iertare, acceptare, compasiune.
Da, Iubirea ne cere să facem lucruri care uneori contrariază, surprind, ne lasă cu garda jos chiar și pe noi înșine în fața noastră. Pentru că ne cere să percepem lucrurile într-o altă dimensiune. Aici lucrurile se văd într-o cu totul altă lumină decât suntem obișnuiți.
Aici totul capătă un sens, dincolo de durerea prin care trebuie să trecem de multe ori în dimensiunea noastră omenească. Aici Iubirea dă sens oricărei tragedii, traume, suferințe în care am rămas blocați. Aici Iubirea este. Aici Iubirea te poate însoți și te poate ajuta să lași să se manifeste cea mai bună decizie pentru toți cei implicați într-o anumită situație. Pentru că aici nu mai ești tu cel care alegi, ci este însăși Iubirea cea care se lasă pe sine manifestată în viețile noastre.
Așa că atunci când avem o dilemă, să ne întrebăm: Ce ar face Iubirea acum? Apoi să primim răspunsul, indiferent câte iluzii ne costă. În final, Iubirea este singura care contează.
