Te înveți cu ea și începe să devină bine, al naibii de bine. Tu și universul tău în care iei decizii, ai libertate deplină, pleci când vrei,  te întorci fără socoteală, te ascunzi știind că s-ar putea  nimeni vreodată să te mai găsească, te exteriorizezi fără să îți faci griji că cineva vreodată  ar putea să  sufere fiindcă tu ai avut necugetarea de a te exprima pe deplin și de a-l trage și pe el după tine, în boulle de neige-ul ăsta al tău, al adevărurilor prea franc dezavuate.

… Doar că vin clipe când te strânge, te strânge în chingi, te pune la presat, ori te îndeasă într-un pat al  lui Procust în care simți toate chinurile lumii adunate pe un gram pătrat…de emoție..a ta..în tine, din sufletul tău.

Ce alegi? Răul confortabil cu care te-ai obișnuit sau noul  neștiut, neobișnuit în care ai din nou, azi, șansa să alergi?

Schimbare sau plafonare în ceva al cărui labirint îl cunoști?!

Bine și rău totodată….schimbare pentru evoluție

Adevărul e că unora ne e frică de ea, alții o îmbrățișăm  pătimaș iar unii nu vrem efectiv  să îi dăm atenție, deși trăim cu ea.

O cunosc și mi-e dragă, uneori mă face să vreau să fug de mine, alteori dă cu depresii la pătrat și în cea mai mare parte a timpului am învățat să conviețuiesc cu ea…..de vreo……douăzeci și…ceva de ani…

Se spune că îți face bine psihicului, personalității, omului ce vei deveni  PE DEPLIN, INTR-O zi (cred că acea zi de obicei e la FINAL, așa grande, cum ne-o tot imaginăm)

Însă parcă de acum simt că a sosit și timpul să experimentez și altceva….simt nevoia să îmi iau LA REVEDERE de la ea și să o las sieși…să rataceasca și ea singură…îi dau liber…să intre în vacanță, cel puțin de la mine.

Singurătatea e pregătită să-și găsească un SINGURĂTOI- păi nu?!PAI, DA!  și ea, e vie ca și noi!

Fiindcă astăzi am ales să învăț să trăiesc cu tine, că așa e uman și așa e normal și așa s-a hotărât într-un plan de MAI SUS, ca să te întâlnesc și …BANG – să îmi doresc să parcurg de acum drumul cu tine.

Cine i-o fi dat nume? S-o fi născut din deșert  și locuri nebătute de picior de lume? În fine, e treaba ei…

 SINGURĂTATE auzi la mine, tu: te părăsesc…și de mă vei mai vizita, cum mi se pare normal și firesc, după așa relație îndelungată…te rog, vino sub alt nume…mai vesel, mai luminos, mai ștrengăresc. Să facem haz de necaz și să nu mai putem de atâtea glume.

Când se termină o lume….rămâne o poveste  și pentru asta eu îți mulțumesc.

COROLAR: Se zice că atunci când primești un alt nume, destinul tău se reconfigurează simplu și firesc. Pentru noi, baby, cum va suna noul nume?

 

Text scris de Alexandra Șerban
Viatanevindeca

 

LĂSAȚI UN MESAJ