[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

mama merita tot efortul asta
mama merita tot efortul asta

Aseara am sunat-o pe mama.

Am vrut sa o intreb daca a meritat tot sacrificiul pe care l-a depus de-a lungul vietii sale. Am vrut sa stiu daca a meritat sa se trezeasca in fiecare dimineata inaintea noastra si sa adoarma in fiecare seara dupa noi. Am vrut sa inteleg daca oboseala acumulata, stresul si nervii au fost compensate de ceva, de orice…

Prima data am crezut ca mama nu mi-a inteles intrebarea. Tacea. Dar tacea pentru ca eu vorbeam. M-am amuzat cand m-a intrebat daca nu cumva fac un sondaj de opinie. Apoi mi-a raspuns cu o voce clara. Ghidandu-ma dupa felul in care vorbea, parea ca atentia pe care ea ne-a acordat-o toata viata era cel mai firesc lucru din lume. Mama nu a folosit cuvintele “sacrificiu” si “regret”, chiar daca au existat momente in care s-a simtit pierduta.

Dupa ce am inchis telefonul, mi-am amintit de cate ori i-am inchis telefonul. Pentru ca eram prea ocupata, prea grabita sau pur si simplu prea distrata. Si de cate ori ea insista pentru a se asigura ca sunt bine…

Si am constientizat un lucru: este atat de usor sa ne invinovatim parintii. Este atat de usor ca pe masura ce crestem, sa gasim o serie de frustari personale pe care sa le aruncam pe umerii parintilor. Este ca si cum un copac ar da vina pe pamantul care il sustine ca a crescut inclinat, nu drept.

Si m-am mai gandit la un lucru. Daca s-ar crea un anunt in ziar pentru postul de mama, acesta ar avea atatea atributii pe care nici nu le gandim adesea…Ar fi bucatareasa care ne pune cu grija micul dejun in ghiozan, ar fi designerul care ne-ar ajuta sa ne gasim cea mai frumoasa tinuta pentru prima zi de facultate, ar fi doctorul care ar veni imediat cu un ceai cald atunci cand am incepe sa ragusim, ar fi vanzatorul care ne-ar “vinde” cele mai bune sfaturi pentru a reusi sa ne gasim drumul, ar fi soferul care ne-ar aratea indicatoarele permise si interzise din drumul vietii… Ce profesie complexa, aceea de mama!

Dar, cumva, aceasta profesie pastreaza o taina. Aceasta meserie ancestrala se transmite intr-un mod firesc din generatie in generatie. Iar taina? Cred ca este descoperita abia in momentul in care se preda stafeta. Pana atunci, putem doar sa presupunem…

Nu stiu ce zi e azi. Cu siguranta nu este Ziua Internationala a tuturor mamelor. Dar nici nu am de gand sa astept pana in acea zi pentru a-mi declara recunostinta fata de mama mea. Si nu-i multumesc doar pentru partea pe care a desprins-o adesea din ea pentru a mi-o darui mie, ci pur si simplu pentru prezenta ei. Stiti cat de mult conteaza simplul fapt ca este acolo?

Cu siguranta stiti.

Asadar, cred ca sunteti de acord cu mine ca ne mai ramane un singur lucru de facut: sa ne oprim din orice facem acum si sa-i multumim mamei noastre. Am certitudinea ca ii vom surprinde un zambet.

Andreea

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here