Dimineata, casa vraiste, toata familia are de plecat – la slujba, la scoala. Miscare browniana in jurul toaletei, a sifonierelor si comodelor cu haine, a dulapului de pantofi. Miscare sonora si brusca a troacelor si tinichelelor din bucatarie. Mama incearca, cu sanse majore,  sa bata recordul mondial la numarul de obiecte cu care te poti descurca la simultan cu numai cele doua miini din dotare.

–        Puisor, vrei ou fiert sau salam?

–        Vreau sniteeeeeeel ! – vine raspunsul prompt.

Mai trec citeva minute chinuite, mama se resemneaza si pune in fata odraslei snitelul. Face gestul de a se aseza, cu cafeaua in fata, cind, din dormitor, vine urmatoarea provocare:

–        Alinaaaaaa! Unde-mi e camasa albastra?

Tuturor celor care (va) recunoasteti in scena de mai sus, tuturor celor care nu mai aveti timp sa va trageti sufletul in propria viata, tuturor celor care mai credeti inca in luminita – fie si firava – de la capatul tunelului, “food for thought”:

Exista mame – nedenaturate –  al caror prim gind de dimineata NU este mincarica/ scoala/garderoba copilului din dotare.

Exista mame care reusesc sa isi impuna dorintele proprii familiei, si chiar in beneficiul tuturor.

Exista mame a caror garderoba nu se defineste prin permanente lipsuri si improvizatii, ci prin permanente imbunatatiri.

Exista mame care inteleg faptul ca exemplul personal, indiferent care este acela, va crea un model de viata pentru copilul din dotare.

Exista sotii care citesc, inteleg si reflecteaza asupra lucrurilor importante din aceasta viata, si care NU doresc sa sada cuminti pe mantinela discutiilor, asa cum ii sta bine nevestei mioritice.

Exista sotii si mame care nu numara ocaziile in care nu au primit nimic de ziua lor, ci isi aduc aminte cu placere de toate datile in care au fost placut surprinse de gesturile de iubire ale celor apropiati.

Exista sotii care nu dau socoteala si nu se justifica instantei masculine, ci se sfatuiesc cu partenerul de viata si gasesc impreuna solutii.

Exista sotii care nu duc o viata scindata intre realizarea si cresterea profesionala si supunerea ancestral asumata capului familiei.

Exista sotii si mame care nu isi boteaza disconfortul si renuntarea personala sacrificiu si nu fac din asta scopul lor in viata.  Exista femei care se respecta suficient cat sa inteleaga ca starea de bine personala este direct proportionala cu respectul celor din jur. Si care nu confunda bifatul pe “to do list”-ul zilnic cu reteta fericirii. Voi unde sunteti, dragele mele?

Articol scris de Aurelia Dinu

LĂSAȚI UN MESAJ