despre femei si barbati
Putem incepe oricand o dicutie despre femei si barbati pentru a vedea ca nu reusim sa-i gasim o concluzie.
Relatia de cuplu are la baza diferenta dintre barbati si femei. O femeie, pentru a fi femeie are nevoie de un barbat. Si un barbat, ca sa fie barbat, are nevoie de o femeie. A fi barbat are sens doar daca exista si o femeie. Si a fi femeie are sens doar daca exista un barbat si amandoi se completeaza unul pe celalalt. Un barbat isi doreste o femeie pentru ca, pentru a fi complet, are nevoie de ceea ce femeia are diferit fata de el si lui ii lipseste.Si femeia isi doreste un barbat pentru ca, pentru a fi completa, are nevoie de ceea ce barbatul are diferit fata de ea si ei ii lipseste.
Deci, o relatie buna de cuplu incepe cu constientizarea faptului ca fiecare are nevoie de celalalt. Barbatul permite femeii sa-i dea ceea ce-i lipseste, iar femeia permite barbatului sa-i dea ceea ce ei ii lipseste. Consumarea iubirii are loc atunci cand se ajunge, la un nivel profund, la recunoasterea nevoii reciproce si la disponibilitatea de a da celuilalt ceea ce-i lipseste si acceptarea de a primi din partea celuilalt a ceea ce-mi lipseste. Acesta este fundamentul relatiei de cuplu.
Acest schimb este pus in pericol atunci cand unul dintre parteneri se comporta ca si cum nu ar avea nevoie de nimic de la celalalt si il lasa pe celalalt sa acumuleze interes si pune presiune pe el, spunand ceva de genul: “ia sa vad ce ai nevoie si poate o sa-ti ofer.” Acest fapt distruge relatia. Dintre toate, acesta este cel mai daunator lucru pentru relatie. Pentru ca unul dintre parteneri acumuleaza nevoie, iar celalalt se comporta ca si cum nu are nicio nevoie si nu vrea nimic.
Acest “basso continuo” din concertul baroc al iubirii suna absolut la fel in dedesubturile lui: “Te iubesc, Te accept; Te accept ca barbat si ma ofer ca femeie; Te accept ca femeie si ma ofer ca barbat.” Acest act este plin de smerenie. Si tot ceea ce este construit in relatie pleaca de la aceasta baza.
A da si a primi in relatia de cuplu
Relatiile de cuplu sunt reusite daca barbatul si femeia se constientizeaza ca fiind diferiti, dar egali ca valoare; daca ei se intalnesc ca egali.
Si relatiile de cuplu reusesc prin echilibrul intre a da si a primi. Cand unul da, celalalt primeste, si adauga ceva in plus datorita iubirii sale, si da inapoi darul. Celalalt adauga, la randul sau, ceva in plus, din iubire si da, din nou inapoi. Astfel, relatia de cuplu reuseste prin acest schimb, care mentine un echilibru durabil in care cresterea este implicita.
Daca totusi o persoana ofera mai mult decat primeste, pentru ca mai mult este cerut, atunci relatia este in pericol. Iubirea se raceste. Daca, de exemplu, unul din partenerii dintr-un cuplu casatorit a mai fost casatorit si are copii din mariajul anterior si ii aduce cu sine in noua relatie, asteptandu-se ca partenera sau partenerul sau sa aiba grija de ei, chiar daca nu sunt ai sai, atunci noului partener i se cere sa dea in mod obligatoriu mai mult decat primeste. Se asteapta de la el/ea sa dea mai mult decat primeste. Si asta distruge egalitatea si echilibrul. Si nu exista decat o solutie: echilibrul trebuie restabilit. Si poate fi restabilit atunci cand persoana care a cerut mai mult recunoaste ceea ce da celalalt; atunci cand el sau ea se distanteaza de pretentia:”Imi datorezi asta.” Asta poate reechilibra lucrurile din nou.
In relatia de cuplu echilibrarea raului este, de asemenea, necesara. Avem impulsul de a echilibra nu numai ce este bun, ci si ceea ce este rau. Daca unul dintre parteneri il raneste pe celalalt, indiferent de motiv, celalalt va simti nevoia sa raneasca la randul lui. De fapt, celalalt trebuie sa-si raneasca partenrul, astfel echilibrul este distrus. Totusi, acest lucru trebuie facut cu iubire, adica celalalt va rani mai putin decat a fost ranit. In acest fel schimbul creste din nou inspre bine.
Acestea sunt cateva mici secrete legate de succesul unei relatii de cuplu.
Schimb si iubire
Schimbul in relatia de cuplu se refera la doua nevoi: nevoia de echilibru si nevoia de iubire. Prin urmare daca unul din parteneri ofera ceva cu iubire, celalalt primeste. Si pentru ca are impulsul de a echilibra, da inapoi ceva egal ca valoare. Dar, pentru ca il iubeste pe celalalt, da un pic mai mult decat a primit. Acelasi lucru se va intampla cu partenera sa. Ea va da inapoi putin mai mult decat a primit, din iubire. Deci, conexiunea intre aceste doua nevoi-pentru echilibru si iubire-creste schimbul dintre ei si fericirea lor. Acesta este fundamentul simplu pe care se bazeaza fericirea.
Extras din “Un val, un ocean”, Bert Hellinger, Editura Cartea Daath
