ai grija de lumea noastra launtrica
Ganduri (in)directe

Ai grija de lumea noastra launtrica

ai grija de lumea noastra launtrica

ai grija de lumea noastra launtrica

Ai grija de lumea noastra launtrica!

Chiar daca nu ne vine sa credem ca alti oameni comit crime din pasiune, prostie sau lacomie si strigam in gura mare: “Eu n-as putea face niciodata una ca asta!”, cercetarile au aratat ca, daca ne-am afla in circumstantele potrivite, multi dintre noi putem fi influentati si convinsi sa participam la niste lucruri despre care n-am fi crezut ca am fi in stare sa le facem vreodata.

Cei mai multi dintre noi, nu numai ca avem potentialul, dar chiar si exteriorizam trasaturi si comportamente despre care nici nu ne putem imagina ca suntem capabili: ne abandonam parintii, ne insusim lucruri care nu ne apartin, ii sabotam pe altii sau mintim pentru a acoperi o fapta sau un obicei gresit.

Exista multe aspecte negate in noi care pot actiona in mod autonom, fie ca vrem sau nu sa credem acest lucru. Acestea traiesc in cotloanele intunecate ale propriile ego-uri ranite. Umbrele noastre pot fi considerate o colectie de astfel de identitati partiale, care exista chiar sub suprafata constientei. Atunci cand sunt ignorate, devin niste forte puternice, ce pot actiona ca identitati independente. Pot aparea oricand in viata noastra, privandu-ne chiar de la lucrurile  pentru care am muncit mereu din greu.

Ne pot sabota relatiile, familiile, situatia financiara si viitorul – si totusi, majoritatea alege sa le nege cu totul existenta. Lucram din greu ca sa ignoram aceste aspecte launtrice. Fara sa ne dam seama, folosim alcoolul, mancarea, sexul, drogurile, distractia, colectarea de lucruri, barfa si flirtul ca metode prin care sa ne distragem atentia de la ceea ce credem noi ca este de neacceptat.

Ne facem rau, noua insine si altora, atunci cand nu putem sau nu vrem sa recunoastem ca suntem mai mult decat putem percepe sau cunoaste. Dar trebuie sa intelegem ca fiecare parte ce ne compune are o nevoie fundamentala care ne cere atentia, iar in clipa cand alegem sa ignoram complet nevoile multiplelor noastre identitati, riscam sa ne pierdem controlul asupra propriului comportament si sa devenim cei mai mari dusmani ai nostri.

Rusinea provocata de aceste parti respinse si necesitatile lor nesatisfacute ne fac sa ne pierdem cunoasterea profunda a ceea ce e bun si rau si a ceea ce este, in ultima instanta, spre binele nostru cel mai inalt.

Atunci cand intelegem ca, in acelasi timp, suntem si oameni “buni” si oameni “rai”, reusim sa ne abtinem mai mult de la a-i judeca pe ceilalti si de a-i arata cu degetul pe cei despre care s-a descoperit ca actioneaza conform impulsurilor lor intunecate. Ii vom vedea asa cum sunt ei – suflete nefericite, surprinse intr-un moment in cre s-au lasat acaparati de partea lor intunecata; cand vreo trasatura despre care credeau ca au reprimat-o de tot a reusit sa iasa la suprafata si sa capete o viata proprie; sau cand o rana atat de adanca si de dureroasa a fost expusa, iar ele au reactionat fara sa mai gandeasca, fara macar sa ia in considerare consecintele comportamentului lor.

Atunci cand intelegem cine suntem noi, la cel mai adanc nivel, cum suntem construiti si ce anume ne indeamna sa facem ceea ce facem, vom vedea cat de previzibila poate fi experienta umana. Vom vedea motivatia ascunsa a faptelor, a reactiilor noastre, chiar si atunci cand, la nivel constient, nu vrem ca acestea sa se intample. Vom privi in fata realitatea ca, de cele mai multe ori, suntem niste simple marionete – sclavii programarii interne care ne dirijeaza actiunile, reactiile, alegerile si in cele din urma comportamentele.

“De ce oamenii buni fac lucruri rele”
, Debbie Ford, editura For You

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Marcela Sandu spune:

    Citind ceea ce spune Debbie ford despre lumea noastra launtrica mi-am amintit Mitul Lui Gyges, un dialog platonician intre Socrate si Glaucon.Gyges era un pastor cinstit pana in momentul in care intra in posesia unui inel care-l face nevazut .Folosindu-se de acest inel patrunde in palat unde o seduce pe regina si il omoara pe imparat.Glaucon se foloseste de aceasta intamplare pentru a-l convinge pe Socrate ca atat omul nedrept cat si cel drept procedeaza in acelasi mod daca nu sunt vazuti ,daca faptele lor nu au consecinte, daca nu sunt pedepsiti de legi. Daca nu exista legi constrangatoare cine mai este atunci drept ? Raspunsul lui Socrate este ca doar acela care actioneaza in virtutea valor de dreptate, adevar,bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.