O marturisire: femeia si conexiunea cu propriul corp

Anul trecut v-am impartasit intr-un articol lupta emotionata si transformatoare pe care Eve Ensler a purtat-o cu teribila boala a cancerului. In cele ce urmeaza, regasiti un interviu cu aceasta legat de felul in care femeia se raporteaza la propriul corp, de pidicile si de modalitatea in care acestea se pot vindeca pe parcusul lectiilor vietii de dezvoltare personala.

Eve Ensler, scriitoarea cartii “Monoloagele vaginului” povesteste pentru Purvaja Sawant cum diagnosticul si tratamentul cancerului au ajutat-o sa se conecteze cu propriul corp mai mult decat prin intermediul sexului, terapiilor si problemelor de alimentatie.

Cunoscuta adesea ca femeia care a folosit cuvantul “vagin” ca instrument de imputernicire a femeii de azi, Eve Ensler, dramaturg, feminista si activista, este respectata pentru piesa sa zguduitoare, Monoloagele Vaginului (1996). In ultimii 17 ani, aceasta piesa a fost tradusa in 48 de limbi, jucata in peste 140 de tari si a devenit o miscare internationala legata de violenta impotriva femeii. “Sunt foarte mandra sa spun ca miscarea este de mare amploare in India. Am trait momente minunate atunci cand am venit aici. Am vazut piesa in hindusa si desi nu inteleg limba, am putut spune ca a fost superba”, spune Ensler.

In prezent, a creat valuri cu sinceritatea ei brutala si cu amintirile sale grafice in “Corpul lumii” in care prezinta felul in care s-a simtit deconectata de trupul sau intreaga viata pana a fost diagnosticata cu cancer uterin. Diagnosticul si tratamentul au ajutat-o sa creeze o legatura cu ea insasi asa cum nu a facut-o niciodata. In acest interviu exclusiv, Ensler ne impartaseste cele mai intime ganduri…

• De ce femeilor le este rusine cu propriul corp chiar si in secolul 21?

Patriarhia ne-a determinat sa ne simtim rusinate. Orice aspect legat de structura patriarhala ne-a determinat sa ne simtim rau in legatura cu propriul corp, mai ales in legatura cu propria sexualitate. Sursele celor mai mari puteri au fost contaminate de interpretarile sexiste ale oamenilor. Motivul este simplu. Cand femeile isi iubesc corpul, se dezvolta din ce in ce mai mult, devin creative si isi apartin lor insesi. Eventual, nu pot fi controlate. Asa ca nu este accidental faptul ca femeile sunt determinate sa se simta groaznic legat de corpul lor si de ele insele.

• Ai petrecut mult timp ascultand povestile oribile ale unor femei care au fost violate. Te-au determinat vreodata sa devii cinica?

Nu. Pur si simplu nu exista acea emotie in mine. Dar nu pot nega faptul ca povestile lor m-au dus la pragul disperarii pentru o perioada si mi-au lasat inima ranita. Da, am intalnit femei din diferite parti ale lumii care au facut o munca extraordinara prin formarea comunitatilor avand rolul de a ajuta ale femei. Au adus lumina, schimbare si posibilitatea schimbarii. Am incercat dintotdeauna sa ma concentrez pe transformare, nu pe profanare. Personal, si scrisul m-a ajutat foarte mult. Consider ca scriem ca sa transformam suferinta in cuvinte, incercand sa facem ceva in afara nebuniei.

• Pentru cineva care a incurajat intotdeauna femeile sa-si imbratiseze corpurile, te-ai simtit deconectata de tine insati…

Cand esti violata, copil fiind, sau cand treci printr-o serie de abuzuri in viata, devii deconectat de corpul tau. Te separi de tine. Eventual, devine dureros sa traiesti intr-un corp care a fost sau care este asediat. Asta s-a intamplat cu mine. Mi-am petrecut toata viata incercand sa revin in corpul meu. A fost o calatorie lunga si intensa. Am incercat totul: sexul, problemele de alimentatie, terapia. Cand nu esti conectat la corpul tau, nu esti atent la el si nu stii ca lucrurile nu merg bine. Am primit semne legate de cancerul meu cu mult inainte de a fi diagnosticata, insa le-am ignorat.

Dar cand am trecut prin operatia de 9 ore pentru a-mi vindeca boala si pentru a ma trezi, am realizat brusc ca eram in corpul meu. Era inceputul unei noi faze a vietii mele.

• Cancerul te-a ajutat sa simti aceasta conexiune?

In momentul in care ti se spune ca esti in stadiul 3 de cancer, cumva, mori pe loc. Simti ca este sfarsitul lumii. Dar cand il depasesti si traiesti, este un miracol. Acesta este momentul in care realizezi ca este mai bine sa te apuci de treaba si sa realizezi ceva in lumea asta. Si nu iti este teama ca faci vreo greseala. Traiesti la maxim in fiecare moment. Orice lucru legat de cancerul meu, fie ca este operatia sau infectia pe care am avut-o mai tarziu, fiecare dintre ele a fost un stadiu care in cele din urma m-a ajutat sa ma reconectez cu propriul corp. Si nu numai cu mine, ci m-a ajutat sa ma reiau legatura cu familia mea. Astfel de experiente ne sustrag din singuratatea noastra. Am inceput sa vad si sa simt lucrurile din alta perspectiva.

• Povesteste-ne de ce ti-ai scris memoriile…

Simt ca al meu corp a scris aceasta carte! Intai a fost diagnosticul, apoi tratamentul si in final, aceasta carte. Trebuia sa spun aceasta poveste. Sincer, in momentul in care treci prin ceva atat de chinuitor precum cancerul, ai nevoie de un ghid si imi doresc sa fi avut si eu o astfel de carte la care sa ma reportez; m-ar fi ajutat. Chiar daca aceasta carte este foarte detaliata si plina de imagini, femeile imi spun ca nu le determina sa se simta rusinate sau umilite in legatura cu propriul corp.

• Ai fost etichetata drept “radicala” sau “o feminista infricosatoare” de unii…

Nu am nicio idee de ce oamenii ma cauta si nu incearca sa fie atenti la ceea ce spun. Acum 20 de ani, am inceput sa vorbesc despre vagine si a fost infricosator. Dar s-au intamplat multe de atunci. In prezent, primesc atat de multa iubire si impartasesc o conexiune mai buna cu oamenii, multi dintre ei fiind barbati. A devenit o miscare minunata acum ca are si radacini. Singurul lucru de care imi pasa este felul in care vom transforma constiinta umana si vom salva umanitatea de auto-distrugere.

Articol tradus de pe http://timesofindia.indiatimes.com