workshop despre relatia mama-copil
Evenimente, cursuri, conferinte

Drumul spre tara tandretii – un workshop despre relatia mama-copil, 11-12 octombrie 2014

Mama mea e o mama rea.

Vine foarte rar pe la mine si din cand in cand imi aduce bomboane. Era inceputul unei compuneri scrise de Luiza intr-a treia. Ce copil curajos! Invatatoarea s-a suparat si a certat-o ingrozitor. Cum a putut sa scrie o asemenea prostie? Nu exista mama rea! Toate mamele sunt bune, fundamental bune.

Eu asta scrisesem desi nu credeam asta. Eram un copil conform. Acum, ca Luiza fusese certata ma simteam vinovata. Ani de zile m-am simtit asa. Pentru ca nu puteam sa simt iubirea fata de mama mea. As fi vrut sa o simt si eu asa cum ne invatase invatatoarea. As fi vrut sa simt ca mama mea este buna. Dar nu era posibil. Si ma mai simteam vinovata pentru ca mintisem. Si pentru ca nu ii luasem apararea in mod public Luizei. Doar credeam la fel, nu? Dar n-am avut curaj. Am scris o compunere buna. Totul era bine si frumos.

Si asta pentru ca mamele sunt fundamental bune. Ele ne dau viata, ele ne cresc, au grija de noi, deci sunt fundamental bune. Am auzit asta de foarte multe ori in viata mea.

E mama ta si trebuie sa o iubesti!

Nu conteaza ce a facut trebuie sa o iubesti. Nu stiam ca intr-o buna zi o voi iubi. Dar ziua aceea a venit doar atunci cand am inteles ca in mama mea buna zacea o mama rea.

Cum sa iubesti o mama care te-a abandonat? Cum sa iubesti o mama care e preocupata doar de cariera ei? Cum sa iubesti o mama care te-a abuzat fizic si emotional? Cum sa iubesti o mama care te-a lasat la cresa in fiecare zi? Cum sa iubesti mama, acea fiinta minunata fara de care nu am putea supravietui?

Venim pe lume neterminati, venim pe lume dependenti de aceasta fiinta care a fost lasata de Dumnezeu sa poarte in ea viata. Intre abuz si miracol, intre frica si iubire intre iertare si ura se afla ea: mama.

Intr-o buna zi am ajuns sa-mi iubesc mama. Pe mama mea asa cum este ea. Dar ce minune se putea intampla pentru asta? Candva chiar credeam ca am nevoie de o minune. Azi stiu ca a fost un drum. Drumul devenirii mele.

Acest workshop este despre relatia cu mama imputernicita sa ne poarte in pantec, care ne iubeste, care ne ingrijeste, care ne invata sa fim oameni dar si despre relatia cu mama care ne seduce, ne abandoneaza, ne abuzeaza, ne infantilizeaza.

Va invit sa exploram impreuna relatia mama-copil intr-un workshop in care fiecare participant va avea posibilitatea sa aduca in discutie propriile dificultati aparute in aceasta relatie si impreuna sa gasim ‘drumul spre tara tandretii’.
Workshop-ul va fi sustinut de Simona Guresu
Pret 300 lei
Detalii si inscrieri: simona.guresu@bridges.ro, 0728200008
Pentru rezervarea unui loc la workshop se achita un avans de 100 lei.
Program 10:00 – 17:00 (in functie de dinamica grupului)
Locul desfasurarii – Bucuresti – Sos. Giurgiului (detaliile vor fi oferite participantilor).

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

3 comentarii

  1. Anda Constantin spune:

    AM CITIT UNDEVA, CEVA CE MI-A PLACUT FOARTE MULT REFERITOR LA :

    “MAME RELE

    Intr-o zi, cand copii mei vor fi destul de mari ca sa
    Inteleaga logica care motiveaza un parinte,
    Am sa le spun
    Asa cum mama mea cea rea mi-a spus:
    Te-am iubit destul de mult…
    Cat sa te intreb unde te duci, cu cine,
    Si la ce ora vei fi acasa.

    Te-am iubit destul, cat sa tac si sa te las
    Sa descoperi ca noul tau “cel mai bun prieten” era un nemernic.
    Te-am iubit destul, cat sa stau langa tine doua ore
    Timp in care iti faceai curat in camera, treaba care trebuia
    Sa-ti ia 15 minute.
    Te-am iubit destul, cat sa te las sa vezi furia,
    Dezamagirea si lacrimile din ochii mei. Copii trebuie
    Sa invete ca parintii lor NU sunt perfecti.

    Te-am iubit destul cat sa te las sa-ti asumi
    Responsabilitatea faptelor tale, chiar si atunci cand
    Pedepsele, erau atat de aspre incat aproape imi rupeau inima.

    Dar mai ales, te-am iubit destul….cat sa-ti spun
    NU, cand stiam, ca ma vei ura pentru asta.

    Acelea, au fost cele mai dificile lupte dintre toate. Sunt
    Fericita ca le-am castigat, pentru ca, la sfarsit ai castigat si tu, de asemenea.

    Si intr-o zi, cand copii tai vor fi destul de mari ca sa
    Inteleaga logica care motiveaza parintii, tu
    Le vei spune.

    A fost mama ta rea? Stiu ca a mea a fost. Am avut cea mai
    Rea mama din toata lumea!
    In timp ce alti copii mancau bomboane la micul dejun, noi
    Trebuia sa mancam cereale, oua si paine prajita.
    Cand altii beau un Pepsi si mancau o KitKat la pranz,
    Noi trebuia sa mancam sandviciuri.

    Si poti sa banuiesti, ca mama ne pregatea o masa de seara, care
    Era
    Diferita decat alti copii aveau, de asemenea.

    Mama insista sa stie unde eram
    Tot timpul. Ai putea crede ca eram condamnati in inchisoare. Ea
    Trebuia sa stie cine erau prietenii nostri si ce
    Faceam
    Noi cu ei. Ea insista, ca daca noi spuneam
    Ca o sa fim plecati o ora, sa fim plecati timp de
    O ora sau mai putin.

    Ne este rusine sa recunoastem asta, dar ea avea tupeul
    Sa nu respecte „Legea Drepturilor Copilului” punandu-ne sa muncim.
    Trebuia sa spalam vasele, sa facem paturile, sa invatam
    Sa gatim, sa aspiram parchetul, sa spalam rufe, sa ducem gunoiul
    Si alte feluri de munci grele. Ma gandesc ca, statea intinsa,
    Treaza noaptea, scornind mai multe lucruri pe care sa le facem.

    Ea intotdeauna insista, ca noi sa spunem adevarul si numai
    Adevarul. In perioada cand
    Noi eram adolescenti, ea putea sa citeasca ce era in mintea noastra si
    Avea ochi la ceafa. Apoi, viata a fost
    Cumplita!

    Mama nu-i lasa pe prietenii nostrii doar sa claxoneze,
    Cand veneau sa ne ia cu masina. Trebuiau sa urce la
    Usa
    Ca sa poata sa-i intalneasca. In timp ce toti ceilalti, puteau
    Sa aiba „intalniri” cand aveau 12 sau 13 ani, noi trebuia sa asteptam pana
    Aveam 16 ani.

    Din cauza mamei noastre, ne-au lipsit o multime de
    Lucruri, pe care alti copii le-au experimentat. Nici unul dintre noi nu a fost vreodata
    Prins furand din magazin, vandalizand
    Propietatea altora, sau sa fie vreodata aresta pentru alte delicte. A fost numai
    Vina ei.

    Acum, cand am plecat de acasa, suntem cu totii „bine crescuti”,
    Aduti corecti. Facem tot ce putem ca sa fim rai
    Parinti, exact cum a fost MAMICA.

    Cred ca asta este gresit la lumea de astazi.
    Nu mai sunt destule mamici rele!”
    P.S. era in limba engleza si mi9-a placut atat de mult ca l-am tradus si l-am salvat asa. Cred ca este mai bine sa ramanem in gand cu partea frumoasa…

    1. danmarinas spune:

      foarte frumos! multumim, Anda.

    2. Margareta spune:

      Vezi, asta de la ”mama cea rea” – ti vine, sa fii o FATA BUNA si sa ne trimiti si noua ce-ai gasit interesant!!!
      Multumim mult, copil bun si frumos! Toate gandurile bune CELEI ce te-a crescut.
      Margareta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *