un secret despre educatie

Filmuletul de mai jos ne vorbeste despre educatie, oferindu-ne o serie de perspective cu ajutorul carora putem integra acest aspect in procesul nostru de dezvoltare personala.

Oare IQ-ul unui copil este cauza inteligentei sale sau oare si hotararea de a face un lucru are un cuvant important de spus? Oare motivatia are un rol important in educatia copiilor sau talentul este imperativul succesului?

“Cand aveam 27 de ani, am parasit un job cu foarte multe cerinte in domeniul managementului pentru un job care avea mult mai multe cerinte: predatul. Am plecat sa-i invat matematica pe elevii de clasa a 7-a unei scoli. Si ca orice profesor, le dadeam teste. Le dadeam teme pentru acasa. Cand reveneam la munca, le calculam mediile.

Ceea ce m-a lovit a fost faptul ca nu IQ-ul era cel care facea diferenta intre elevii mei cei mai buni si cei mai putin pregatiti. Unii dintre cei mai descurcareti nu aveau un IQ foarte mare, in timp ce unii cu un IQ ridicat nu se descurcau atat de bine.

Iar acest lucru m-a pus pe ganduri. Desigur ca anumite notiuni pe care trebuie sa le inveti in clasa a 7-a la matematica sunt destul de grele: functii trigonometrice, fractia zecimala, suprafata paralelogramului. Dar aceste concepte nu sunt imposibile si eram ferm convinsa ca fiecare student poate invata orice daca se straduieste putin.

Dupa mai multi ani de predare, am ajuns la concluzia ca pot afirma despre educatie ca avem nevoie de o mai buna intelegere a elevului si a procesului invatarii dintr-o perspectiva motivationala, dintr-o perspectiva psihologica. In educatie, singurul lucru pe care stim sa-l masuram este IQ-ul, dar daca a te descurca in scoala si in viata depinde mai mult de capacitatea noastra de a invata rapid si usor?

Asa ca am parasit clasa si am plecat sa studiez pentru a deveni psiholog. Am inceput sa studiez copiii si adultii din punct de vedere al provocarilor iar in fiecare studiu, intrebarea mea era: cine are succes in acest caz si de ce? Impreuna cu echipa mea de cercetari, am pornit spre Academia Militara West Point. Am incercat sa prezicem care sunt cadetii care vor ramane in trainingul militar si care sunt aceia care vor renunta. Am fost la Concursul National de Ortografie si am incercat sa ne dam seama care vor fi copiii care vor ajunge cel mai departe in competitie. Am studiat profesorii incepatori care lucrau in cartiere dure, intrebandu-ne care vor fi profesorii care vor rezista pana la sfarsitul anului si care va fi cel mai eficient in ceea ce priveste cresterea rezultatelor copiilor? Am facut parteneriate cu o serie de companii private, intrebandu-ne cate dintre acestea vor ramane in picioare? Si cine va castiga cei mai multi bani. In toate aceste contexte diferite, o singura caracteristica a fost predicatorul semnificativ al succesului. Si nu era vorba despre inteligenta acceptata social. Nu era nici infatisarea si nici sanatatea. Si nici IQ-ul. Era hotararea.

Hotararea este atat pasiune cat si perseverenta pe termen lung. Hotararea inseamna a avea putere. Hotararea inseamna sa ramai devotat viitorului tau in fiecare zi, in fiecare noapte, nu pentru o saptamana, nu pentru o luna, ci pentru ani si mai inseamna sa muncesti din greu astfel incat acel viitor sa devina realitate. Hotararea inseamna sa traiesti viata ca pe un maraton, nu alergand spre linia de sosire.

Acum cativa ani, am inceput sa studiez hotararea in scolile publice din Chicago. Am cerut miilor de liceeni sa completeze chestionare despre hotarare si am asteptat mai mult de un an sa vad cine va absolvi. Am descoperit ca elevii mai hotarati aveau mai multe sanse sa termine scoala, chiar si atunci cand bifam fiecare caracteristica pe care o puteam masura de la venitul familiei, la realizari pana la gradul de siguranta pe care un copil il simte atunci cand este la scoala. Asadar, nu este vorba doar despre West Point sau despre Concursul National de Ortografie. Este si in scoala, mai ales in cazurile copiilor care risca sa abandoneze. Pentru mine, lucrul cel mai socant despre hotarare este cat de putine stim, cat de putine cunoaste stiinta in a o construi. In fiecare zi, parintii si profesorii ma intreaba: “Cum sa-i ajut pe copii sa fie determinati? Cum sa-i invat pe copii o etica solida? Cum sa-i ajut sa ramana motivati in cursa lunga?” Raspunsul cel mai sincer este nu stiu. (Rasete). Datele noastre arata ca exista indivizi foarte talentati, dar care pur si simplu nu se dedica angajamentelor lor. De fapt, potrivit datelor noastre, hotararea nu este direct proportionala cu talentul nostru.

Pana acum, cea mai buna idee pe care am auzit-o despre hotarare in ceea ce priveste copiii este ceva numit “dezvoltarea mentalitatii”. Aceasta idee a fost dezvoltata la Stanford University de catre Carol Dweck si consta in credinta ca a noastra capacitate de invatare nu este fixa, ci se poate schimba prin efort. Dr. Dweck a demonstrat ca atunci cand copiii citesc si invata despre schimbarile creierului si despre dezvoltare ca raspuns al provocarii, sunt mult mai predispusi sa se ridice atunci cand cad deoarece ei nu cred ca esecul este o conditie permanenta.

Asadar, dezvoltarea mentalitatii este o idee minunata pentru a construi determinarea. Dar avem nevoie de mai mult. Si acesta este punctul in care am de gand sa-mi inchei remarcile. Trebuie sa mergem mai departe cu cele mai bune idei, cu cele mai puternici voci ale intuitiei si sa le testam. Trebuie sa observam daca am avut succes si sa fim dispusi sa cadem, sa ne inselam, dar sa o luam de la capat cu lectia invatata.

Cu alte cuvinte, trebuie sa fim hotarati daca vrem ca ai nostri copii sa fie hotarati.

Multumesc.
(Aplauze)”