Reteta familiei fericite – dincolo de utopie

reteta familiei fericite dincolo de utopie

,,Iata care este vestea buna despre familii. Ultimii 50 de ani au reprezentat o adevarata revolutie despre ceea ce inseamna o familie. Am amestecat familiile, am adoptat familii, avem familii care traiesc in case separate si familii divortate care traiesc in aceeasi casa. Dar dincolo de toate acestea, familia a devenit mai puternica. 8 din 10 oameni spun ca familia pe care o au astazi este la fel de puternica sau mai puternica decat familia in care au crescut.’’

In contextul mai sus prezentat, ne putem intreba daca exista reteta familiiei fericite, daca putem porni in cautarea acelor ingrediente care ne dau ocazia sa traim frumos alaturi de cei care ne-au crescut si alaturi de cei pe care ii vom creste la randul nostru. In filmuletul de mai jos, regasiti avantajele unui program numit dezvoltarea activa descoperit de Bruce Feiler, in incercarea sa de a crea imprejurarile necesare evolutiei familiei sale.

,,Acum iata care este vestea proasta. Aproape toata lumea este uimita de haosul care exista in viata de familie. Orice parinte pe care il cunosc – si ma autoinclud in aceasta categorie – pare sa joace in defensiva. Abia in momentul in care dintii copiilor cresc, incepe sa apara si tartrul. Abia in momentul in care nu mai au nevoie de ajutorul nostru pentru a face baie, au nevoie de ajutorul nostru pentru discutiile de pe internet.

Si iata care este vestea cea mai rea: simturile copiilor nostri nu pot fi controlate. Ellen Galinsky de la Institutul pentru Familie si Munca a intrebat 1000 de copii: ,,Daca vi s-ar indeplini o dorinta cu privire la parintii vostri, care ar fi aceea?’’ Parintii au prezis ca ai lor copii vor dori sa petreaca mai mult timp cu ei, dar s-au inselat.

Care era dorinta numarul 1 a copiilor ? Ca parintii lor sa fie mai putin obositi si mai putin stresati.

Deci cum putem schimba aceasta dinamica ? Exista lucruri concrete pe care le putem face pentru a reduce stresul, pentru a ne tine familiile mai aproape si pentru a ne pregati copiii sa intre in lumea de afara?

Mi-am petrecut ultimii ani incercand sa raspund la aceasta intrebare, calatorind, intalnind familii, vorbind cu scolarii. Am incercat sa aflu cum actioneaza familiile fericite si ce ar trebui sa fac eu pentru a-mi face familia fericita.

Vreau sa va povestesc despre o familie pe care am intalnit-o si despre care consider ca ne poate ajuta. Duminica, la 7 dimineata in Idaho, familia Starr formata din cei 6 membri se afla la intalnirea de familie. Familia Starr este o familie americana obisnuita care imparte problemele obisnuite, pe care orice familia le are. David este inginer, iar Eleanor are grija de cei 4 copii cu varste cuprinse intre 10 si 15 ani. Unul dintre ei da meditatii la matematica intr-o zona indepartata a orasului, unul joaca lacrosse intr-o zona apropiata a orasului, unul are sindromul Asperger, iar altul are ADHD.

,,Traim intr-un haos complet’’, spune Eleanor.

Ceea ce a facut aceasta familie este surprinzator. In loc sa se intoarca la prieteni si rude, ei s-au incuiat in biroul lui David. Au recurs la un program de ultima ora numit dezvoltarea activa, program care s-a raspandit din Japonia pana in Silicon Valley. Aici, muncitorii sunt organizati in grupuri mici si fac lucruri in perioade foarte scurte de timp. In loc sa aiba probleme executive, echipa trebuie sa se descurce singura. Ai un feedback constant. Are loc o actualizare zilnica a ceea ce ai de facut. Esti analizat o data pe saptamana. Esti in continua schimbare.

David spune ca de cand a cumparat acest sistem pentru casa lui, intalnirile particulare au imbunatatit comunicarea, au scazut stresul si fiecare membru al familiei s-a bucurat mai mult ca face parte din aceasta familie.

Cand eu si familia mea am adoptat aceste intalniri si alte tehnici in viata gemenelor noastre care pe atunci aveau 5 ani, a fost cea mai mare schimbare majora pe care am facut-o de cand s-au nascut fiicele noastre. Iar aceste intalniri aveau efecte dupa 20 de minute.

Deci, ce este dezvoltarea activa si de ce poate fi de folos in ceva atat de diferit precum familiile ? In 1983, Jeff Sutherland era un tehnician la o companie financiara din New England. Era foarte frustrat de designul software-ului sau. Companiile au urmat metoda cascadei, insa 83% din proiecte au cazut. Atunci Sutherland a vrut sa creeze un sistem in care ideile nu se dizolva, dar se pot strecura astfel incat sa fie ajustate in timp real. Au trecut 30 de ani pana cand a reusit sa faca acest lucru.

In sistemul Sutherland, companiile nu se implica in proiecte largi si masive care dureaza 2 ani. Ei fac lucrurile in etape micute. Nimic nu ia mai mult de 2 saptamani. Asa ca in loc sa spuneti : “Va duceti acum intr-un buncar si veniti cu un telefon mobil sau cu o retea sociala”, mai degraba spuneti : “Va duceti afara si veniti cu un element pe care apoi il duceti inapoi. Hai sa vorbim despre asta. Hai sa adaptam la situatia noastra.”

Aveti succes sau esuati rapid. In zilele noastre, dezvoltarea activa este folosita in sute de tari, in special in domeniul managementului. Blogurile sunt asaltate de acest subiect, au fost scrise chiar si manuale. Pana si Ziua Recunostintei a stat sub amprenta dezvoltarii active, un grup de oameni s-a ocupat de mancare, altul de aranjarea mesei, altul primea invitatii.

Asadar, sa ne referim la o problema uzuala cu care familia se confrunta, de exemplu diminetile aglomerate si sa vedem cum functioneaza acest program. Familia Starr a creat o lista in care fiecare copil trebuie sa bifeze sarcina casnica pe care a indeplinit-o. I-am vizitat dimineata, iar Eleanor m-a intampinat, bandu-si cafeaua; fiecare copil a venit pe rand, a luat micul dejun, a verificat lista, a pus vasele in chiuveta, a verificat iar lista, a hranit animalele, a verificat iar lista si-a strans lucrurile si a plecat. A fost una dintre cele mai uimitoare dinamici pe care le-am vazut intr-o familie.

Iar in momentul in care am spus ca acest lucru nu se va intampla niciodata in casa mea deoarece copiii mei au nevoie de mai multa monitorizare, Eleanor mi-a spus ca acelasi lucru l-a crezut si ea despre familia ei. Intrebandu-l pe David cum functioneaza in familia lr, el a spus ca nu poti subestima puterea de a face lucruri, punand accentul pe faptul ca: ,,Adultii iubesc sa faca acest lucru, in timp ce copiii pur si simplu il adora.’’

In saptamana in care am introdus lista diminetii in familia nostra, strigatele parentale s-au injumatatit. (Rasete). Dar adevarata schimbare nu a aparut decat in momentul in care au inceput intalnirile de familie.

Asadar, am urmat modelul si ne-am pus urmatoarele intrebari: Ce a mers bine in familia noastra in aceasta saptamana, ce nu a mers bine si asupra a ce cadem de acord sa imbunatatim in saptamana care urmeaza? Toata lumea vine cu sugestii, din care alegem 2 pe care sa ne concentram atentia. Si dintr-odata, cele mai uimitoare lucruri au fost rostite de fiicele noastre. Ce a mers bine saptamana asta? Ca am depasit teama de a merge pe bicicleta. Ce nu a mers bine? Lucrarile la matematica, vizitatorii. Ne-au oferit brusc acces catre cele mai intime ganduri ale lor. Dar cea mai surprinzatoare parte a fost atunci cand ne-am raspuns la intrebarea legata de ce vom face saptamana viitoare.

Vedeti, ideea principala este ca echipele reusesc sa se conduca singure iar asta functioneaza in domeniul software si functioneaza si in randul copiilor nostri. Chiar si dupa 3 ani – acum fetele noastre au aproape 8 ani – inca tinem aceste intalniri. Sotia mea le considera drept cele mai pretioase momente ca mama.

Am preluat 3 idei de la familia Starr si de la alte familii pe care le-am cunoscut, asa ca va prezint 3 planuri.

Planul 1: Adaptati-va tot timpul.

Cand am devenit parinte, m-am gandit: ,,Stii ceva? Vom stabili cateva reguli si le vom urma.” Acest lucru presupune, ca parinte, capacitatea de a anticipa orice problema care este pe cale sa se intample. Ei bine, nu putem face asta. Ce este minunat la acest sistem este faptul ca tu construiesti un sistem al schimbarii, astfel incat sa poti reactiona in timp real la ceea ce se intampla cu tine.

Este exact asa cum se spune in lumea internetului: daca astazi faci acelasi lucru pe care l-ai facut si acum sase luni, inseamna ca faci lucrul gresit. Parintii pot invata multe din acest lucru. Trebuie sa spargem barierele pe care le au parintii, de obicei, conform carora  singurele lucruri care merita incercate trebuie neaparat sa provina de la guru ai self-helpului sau alti experti de familie. Adevarul este ca ideile lor sunt invechite, in timp ce in aceste cercuri circula idei noi care determina grupurile si echipele sa lucreze eficient.

Haideti sa luam cateva exemple. Haideti sa ne gandim la cea mai mare problema dintre toate: cina in familie. Toata lumea stie ca a lua cina in familie poate fi un lucru foarte folositor pentru copii, dar pentru multi dintre noi lucrurile nu functioneaza asa. Am cunoscut un bucatar celebru din New Orleans care spunea: ,,Nu-i nicio problema, o sa sar peste cina in familie. Daca nu sunt acasa, nu mai are loc cina fara mine? O sa avem dejunul in familie. Ne intalnim pentru o gustare inainte de culcare. Facem intalnirile de duminica mai importante.’’

Si adevarul este ca cercetarile recente il sustin. S-a dovedit ca sunt doar 10 minute in care timpul petrecut impreuna este cu adevarat productiv in timpul unei mese luate in familie. Restul consta in ,,ia-ti coatele de pe masa” si ,,da-mi ketchupul”. Puteti lua aceste 10 minute si le puteti muta intr-o alta parte a zilei. Depasiti, deci, nevoia de cina in familie. Aceasta este adaptabilitatea.

Un psiholog mi-a spus candva: ,,Daca stai pe un scaun sau pe o suprafata rigida, vei fi mai rigid. Daca stai pe un scaun adaptabil, vei fi mai deschis.” Mi-a spus: ,,Atunci cand iti doresti sa-ti disciplinezi copiii, stai pe un scaun drept, cu o suprafata adaptabila, iar conversatia va merge mai bine.” Eu si sotia mea am renuntat efectiv la pozitia de putere pe care o detineam in timpul conversatiilor mai dificile. Aceasta este adaptabilitatea.

Planul 2: Oferiti putere copiilor vostri.

Instinctul nostru de parinti ne spune sa le dam ordine copiilor nostri. Este usor, este cinstit si este, de obicei, corect. Acesta este motivul pentru care mai multe sisteme au cazut de-a lungul timpului. Incercati sa-i invatati pe copii sa se implice in propria educatie.

Ieri, in timp ce ne aflam la intalnirea noastra de familie, am votat sa lucram asupra momentelor in care reactionam exagerat. Asa ca am spus: ,,Bine, dati-mi un premiu sau o pedeapsa.” Una din fetele mele a spus ca am dreptul la 5 minute de reactii exagerate toata saptamana. Ne-a placut asta. Dar apoi, sora ei a reactionat imediat: ,,Si eu primesc tot 5 minute sau pot sa primesc intre 10 si 30 de secunde de exagerari?” Mi.a placut. Asadar, asa functioneaza lucrurile.

Ocazia de a deveni independenti pe care le-o oferim copiilor este scopul final. Cand eram pe punctul de a pleca si de a veni aici, fetita mea a inceput sa tipe. Cealalta a spus imediat: ,,Exagerare! Exagerare!” si a inceput sa numere iar in 10 secunde, totul s-a incheiat. Pentru mine acesta este un miracol (rasete), (aplauze). Si apropo, cercetarile ma sustin si din acest punct de vedere. Copiii care isi planifica singuri scopurile, isi programeaza weekend-urile si isi evalueaza singuri sarcinile au un control mai mare asupra propriei vieti.

Planul 3: Spuneti-va povestea

Am avut o petrecere in pijama in care eu am facut floricele, de fapt am ars prima serie, asa ca am mai facut inca una. Am avut apoi o conversatie grozava in care ne-am intrebat ce este important pentru noi, care sunt valorile la care mai avem de lucrat si am finalizat cu 10 afirmatii.

Suntem calatori, nu turisti. Nu ne plac dilemele, ne plac solutiile. Din nou studiile arata ca parintii ar trebui sa petreaca mai putin timp in care sa se ingrijoreze ca au gresit si sa se concentreze pe ceea ce fac bine.

O alta modalitate de a-ti spune povestea este de a le spune copiilor tai de unde provin. Cercetatorii de la Emory le-au dat copiilor un test de tipul ,,ce stii despre…”. Stii unde s-au nascut bunicii tai? Stii unde au facut liceul parintii tai? Stii pe cineva din familia ta care s-a confruntat cu o situatie dificila pe care a depasi-o?

Testul acesta poate fi vazut drept un semnal al sanatatii emotionale si al fericirii copilului. Asadar, spuneti-va povestea.

Este de retinut faptul ca fericirea nu este ceva ce gasim, ci este ceva ce cream. Maretia nu tine cont de circumstante, ci tine de alegeri. Nu aveti nevoie de un plan maret, nu aveti nevoie de o cascada ci de pasi mici, castiguri mici, care acumulate au un rezultat pozitiv. Poate ca in final aceasta este cea mai mare lectie dintre toate. Care este reteta familei fericite? Incercati.”