terapia cu ingeri
Dezvoltare personala

Puterea indoielii

puterea-indoielii

puterea indoielii

Deseori, puterea fiintei noastre apare sub forme nebanuite, determinandu-ne sa ne redescoperim prin a da la o parte valul sub care ne ascundem.

Cand vine vorba despre indoiala, putem pleca din start in mai multe directii fara a avea o traiectorie definita. Este exact lucrul pe care il voi face in cele ce urmeaza. N-o sa va ofer citate despre incredere, ci o sa explorez indoiala.

Ce inseamna indoiala? De ce apare aceasta? Oare o persoana ar trebui sa se simta “jignita” daca alegem sa punem “Lasa-ma sa reflectez putin la ceea ce mi-ai spus” in locul lui “Da, ai dreptate” sau “Da, vom face ca tine”?

Cumva, cred ca cel mai inocent copil are dreptul sa puna la indoiala invataturile parintelui sau. Si mai cred ca si invatacelul poate reflecta de doua ori inainte de a incerca sa interiorizeze o informatie cu care nu rezoneaza. Si mai cred ca omul isi poate pune sub semnul indoielii existenta atunci cand lucrurile nu merg exact asa cum si-ar dori.

Sunt sigura ca zilnic ne indoim. Ca acela este intr-adevar pretul corect al alimentelor abia cumparate. Ca ar trebui sa alegem un film si nu altul. Ca ar trebui sa renuntam la o prietenie. Ca suntem cu adevarat iubiti de omul de langa noi. Ca mai avem o sansa in fata noastra.

Dar dincolo de acest cadru care tinde sa prinda un contur deloc stralucitor, apare puterea indoielii. Pentru ca increderea in sine nu poate sa apara, de cele mai multe ori, decat din indoiala.

Chiar daca aceasta ne ofera o imagine difuza in ochii celorlalti, deseori ea poate fi elementul care ne scoate din noi insine si ne ajuta sa privim dincolo de propriile limite. Iar acest lucru se intampla in toate domeniile. Daca romanticii nu s-ar fi indoit de clasicism, nu ar fi aparut poeziile care sa ne incante sufletul. Daca pictorii suprarealisti nu s-ar fi indoit de naturaletea imaginilor realizate de impresionisti, nu ar fi existat genii precum Salvador Dali. Daca oamenii nu s-ar fi indoit de stiinta, poate ca nu si-ar fi ascultat mai mult sufletele. Daca adolescentii nu s-ar fi indoit de parintii lor, poate ca nu ar fi ajuns tinerii de succes care sunt astazi.

Prin acest articol, incerc sa demonstrez ca desi usor transparenta, exista o parte plina a paharului in diferite aspecte ale procesului de dezvoltare personala din viata fiecaruia. Iar partea plina a paharului numit indoiala se numeste incredere.

Astfel, indoiala aduce cu sine un alt prefix neasteptat, acela al Increderii, al renuntarii la pielea veche pentru a imbratisa acea pielea noua ale carei culoare si textura nu pot fi inca definite. Cumva, cred ca in momentele in care suntem ingenuncheati de neincredere, un element mai mult sau mai putin surprinzator ne ridica privirea de la pamant si ne arata noua cale. Nu stiu daca se numeste optimism sau speranta, dar cred ca asa stau lucrurile.

Poate ca in momentul in care aleg sa ma indoiesc de tine, observ cat de mult contezi in viata mea. Poate ca in momentul in care aleg sa ma indoiesc de presupunerile pe care altii le fac la adresa mea, ma ajut sa ma iubesc mai mult. Poate ca in momentul in care ma indoiesc de lucrul nesatisfacator pe care il primesc acum, imi demonstrez ca merit mai mult. Eu cred ca merita sa ne indoim din cand in cand. Doar din cand in cand. Ca sa ajungem la increderea autentica, e nevoie sa ne expunem sufletele indoielii.

Voi ce parere aveti despre indoiala si despre incredere?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

3 comentarii

  1. George spune:

    Principiu : pun la indoiala absolut totul, fara a respinge nimic; capacitatea proprie mintala discerne si hotaraste calea, cel putin pentru acel moment

  2. Nicoleta spune:

    imi place mult acest articol.este de fapt despre puterea de a fii om.acum cateva luni, in drumul meu, credeam ca trebuie sa fiu puternica ca sa razbesc spiritual.si am vazut ca nu pot. si imediat mi s-a revelat o alta stiinta, aceea ca indoiala, neputinta, atunci cand este recunoscuta cu smerenie aduce cea mai mare putere.am realizat ca nu trebuie sa putem, dar ca marea smerenie vine din recunoasterea sincera ca esti mic, ca te indoiesti, ca nu poti, sau ca-ti e frica.nu de putine ori am observat ca cei care sunt siguri si nu au nici o emotie de slabiciune, deobicei o dau in bara.Poate ca Dumnezeu nu ne pretinde sa fim puternici, poate ca doar vrea sa avem umilinta (=puterea) sa recunoastem ca suntem micuti.Restul de drum il face El insusi.Ti-am zis si mai repet, suntem binecuvantati si traim o stare de gratie pt sansa de a parcurge o cale de evolutie in serviciul celorlalti oameni.

    love u

    1. EU SUNT spune:

      Cred ca puterea vine din intelegerea sursei din care ne tragem. Constientizarea faptului ca suntem creati intr-un mod perfect, de Dumnezeul atotputernic, dupa chipul si asemanarea Sa, cu atributele sale, trbuie sa fie izvorul puterii noastre.
      Odata ce intelegem ca avem ca tata Creatorul Universului, realizam si puterea ce ne-a fost incredintata si totodata creste responsabilitatea noastra raportat la absolut toate aspectele vietii.
      Incercati sa va ganditi la acest lucru.
      Daca am fost creati de Dumnezeu, nu putem fi creati decat intr-un mod perfect.
      Daca privim greutatile vietii crezand ca sunt de netrecut, nu facem decat sa ne privam de infinitele posibilitati pe care ni le ofera Dumnezeu pentru a le depasi.
      Fiti constienti de PUTETEA CE SE AFLA IN VOI,
      Fiti constienti de CEEA CE SUNTETI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.