interviul saptamanii practica qigongIn incercarea de a-si pastra sanatatea si de a-si mentine o stare generala de echilibru, fiinta umana tinde sa se intoarca la practici ce apartin trecutului. Avand la baza medicina traditionala chineza, practica QiGong ne readuce in prim plan o serie de tehnici pe care omul grabit al zilelor noastre le poate …
Da, mi-a luat ceva timp sa ajung sa privesc aceste idei nu ca pe niste fraze din niste carti, ci ca pe parti integrante din viata mea. Insa faptul ca le-am ancorat, printr-o calatorie lunga cat viata mea de pana acum, intr-un loc profund si stabil din interiorul meu, imi ofera increderea necesara in mine insami si in viata precum si bucuria necesara pentru a trai frumos si semnificativ.
Asa ca astazi va prezint mai jos cateva din ideile care mi-au marcat calatoria interioara si procesul de dezvoltare personala parcurs pana acum.
Fiecare dintre noi are ceva care ii apartine in exclusivitate. Avem fiecare un mod unic de a simti si ne dorim din rasputeri sa ne realizam aptitudinile si potentialul, urmandu-ne vocea interioara. In acelasi timp, suntem strans legati de originile noastre, fiecare din noi urmand o misiune care a fost modelata de aceste origini. Cum se potrivesc aceste lucruri? Cum putem sa ne indeplinim misiunea individuala pe cara o avem, fiind impacati in acelasi timp cu originile noastre, fara sa simtim ca le tradam? Cum putem sa ne distingem ca individualitati si in acelasi timp sa apartinem? Cum poate aceasta tensiune sa fie atenuata si ce forte sunt puse in miscare aici?
A-ti da consimtamantul in fata a ceea ce inseamna viata este lucrul care ne poate aduce eliberarea suprema. Insa programarea noastra si modelele comportamentale pe care le cunoastem sunt bazate spre a privi in alta directie mai degraba decat a vedea cu adevarat, spre a ne apara in loc de a accepta si spre a incerca sa controlam viata in loc de a o imbratisa asa cum este.
A lua viata asa cum este pare un lucru de neindurat pentru multi dintre noi. Realitatea este o forta incredibila, cu efecte uluitoare. De aceea noi tot cautam explicatii, si intr-adevar explicatiile sunt instrumente puternice pentru stiinta si tehnologie, dar cand le aplicam in viata reala tind sa fie ca niste tranchilizante care ne calmeaza si diminueaza realitatea.
Cand spunem lucruri de genul: “oamenii nu se schimba”, exprimam o prejudecata care nu are nimic de-a face cu viata. Ii contrazicem pana si pe oamenii de stiinta, pentru ca schimbarea este, practic, singura constanta din stiinta…energia, materia se schimba intotdeauna, se metamorfozeaza, se contopeste, creste, moare. Nenatural e doar modul in care oamenii incearca sa nu se schimbe. Modul in care ne agatam de felul in care erau lucrurile candva, in loc sa le lasam sa fie ce sunt acum. Modul in care ne agatam de amintiri vechi, in loc sa ne facem altele noi. Modul in care insistam sa credem, in ciuda oricarei dovezi stiintifice, ca ceva din viata asta este permanent. Schimbarea e singura constanta.
Multi dintre noi inca nu stim. Si inca suntem dispusi sa incercam sa multumim pe toti, pentru a simti ca apartinem. Oricui, oriunde, oricum. Spunem “da” cand inima noastra tipa “nu”, facem promisiuni pe care ne este imposibil sa le tinem, ne cautam atent cuvintele si ascundem parti de adevar pentru a nu deranja, continuand sa pierdem din autenticitate in speranta ca vom castiga acceptare. Facem zilnic, uneori inconstient, acest schimb, oferind pe tava parti din noi doar pentru a face pe plac. Cazand, in acelasi timp, in capcana de a astepta ca, la randul nostru, sa ni se faca pe plac.
“Daca te simti vinovat cand spui sau faci ceva care pare sa nu fie pe placul altor persoane sau daca esti dezamagit, frustrat si chiar furios cand alta persoana nu face sau nu spune ceea ce ti-ar face tie pe plac, atunci, probabil ca te numeri printre cei care cred ca poti sa multumesti, mereu, pe toata lumea, incepand de la cei pe care-i iubesti pana la cei pe care ii vezi pentru prima data.
In tot ceea ce facem, avem nevoie sa ne amintim de naturalete, de firescul lucrurilor si de modul in care curg ele atunci cand sunt pe fagasul lor. Este lectia care poate aduce, in viata noastra, mult mai multa fericire si mult mai putin stres. Atunci cand incepem sa simtim in interiorul nostru, locul din care realitatea noastra urmeaza un traseu firesc, pas cu pas, fara efort, fara zbatere, fara exagerare, intreaga lume se deschide pentru noi, intr-un fel nou si miraculos. Obisnuiti insa sa facem lucrurile perfect si sa incadram perfectiunea intr-un tipar mult prea stramt pentru ceea ce inseamna ea cu adevarat, ne supunem singuri unei presiuni insuportabile, de cate ori avem de creat ceva, incat ne punem singuri in pericol atat starea noastra de bine cat si incheierea proiectului in care suntem implicati. Pentru ca am uitat sa facem lucrurile de dragul lucrurilor, si nu de dragul impresiei facute asupra celor din jur si am uitat sa actionam din locul de autenticitate cu noi insine. Asa ca lucrurile devin fortate, intr-o competitie spre perfectiunea construita din dorinta ego-ului de a starni admiratie.
Nu este nimic mai frumos decat a fi prezent in propria viata. Alergam dupa multe lucruri in aceasta viata, insa din experienta mea de pana acum, aceasta este cel mai aprins dor al inimii noastre, acel ceva care ne poate implini la cel mai profund nivel.
Iar atunci cand privim la viata noastra putin mai de aproape, realizam ca pentru a o trai din plin, e nevoie sa fim prezenti in corpurile noastre. Si sa ramanem acolo. Pentru multi dintre noi insa, nu este intotdeauna placuta experienta de a fi prezent in propriul corp. Insa a face acest lucru inseamna a primi viata in totalitatea ei. Este tentant sa incerci sa traiesti intr-o lume construita din vise si idei, mai degraba decat sa traiesti aici si acum. Multi dintre noi isi folosesc intelectul si se folosesc de spiritualitate in incercarea de a scapa de aceasta zbatere continua numita viata omeneasca.
Desi am vorbit de multe ori despre acest subiect, nu cred ca putem acorda vreodata prea multa atentie copilului nostru interior. Astazi vom vorbi despre cine este acest copil interior, cum ne influenteaza si vom propune cateva tehnici de relationare cu acest aspect din noi insine.
Copilul interior reprezinta ceea ce am fost noi, in diferite stadii ale copilariei noastre. Cand am devenit adulti, aceasta parte din noi a ramas neschimbata. Este constituit din multitudinea de elemente care au ramas in campurile noastre arhetipale inca din copilarie. In toate experientele noastre, de la orice varsta, ne-am format un depozit de elemente (ganduri, imagini, energii, obiceiuri) pe care le-am creat intalnindu-ne si relationand cu arhetipurile masculine si feminine din vietile noastre. Avem mai multi copii interiori, pentru ca, de-a lungul copilariei noastre, la varste diferite, am avut experiente diferite si ne-am insusit o incarcatura diferita de cuvinte, imagini, energii si obiceiuri. Fiecare din acesti copii interiori are o calitate si o nevoie diferita, reflectand schimbarile si dezvoltarea noastra din acea perioada specifica.
