Nu e niciodata prea tarziu sa avem o copilarie fericita

nu e niciodata prea tarziu sa avem o copilarie fericita

Fiecare dintre noi avem, in sufletul nostru, un baietel sau o fetitia care, din cand in cand, ne atrage atentia in moduri ingenioase atunci cand nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda cu el/ea.

Cand suntem pe marginea unei prapastii, sau pe o carare auto-distructiva, pe care ne-o cream singuri mancand emotional, intrand in relatii dezastruoase sau muncind pana la epuizare. De ce facem asta? Poate pentru a ne acorda, inconstient, sansa de a asculta in sfarsit ce are de spus acest copil interior. De cele mai multe ori, poate fi ceva de genul:

“Vreau sa ma joc! Ma pui mult prea mult la munca!”
“Sunt obosit/a – am nevoie de odihna”
“Am nevoie de iubire”
“Am nevoie de apreciere”

Si lista poate continua la nesfarsit.

Dintr-un motiv misterios insa, ignoram aceasta voce firava de copil din interiorul nostru. De cele mai multe ori, ajungem intr-un moment in care adultului din noi i se face atat de dor de acest copil, incat isi declanseaza o criza in viata sa mult prea ocupata, pentru a se reconecta cu acea parte dulce, suava, inocenta si de cele mai multe ori ranita din noi insine.

Atunci e momentul sa aflam, in sfarsit, ce are nevoie acea parte si cum putem sa-i oferim aceste lucruri. Este un proces care necesita perseverenta si practica, dar care ne face intregi, intr-un mod uitat si neexperimentat de multa vreme, poate chiar din copilarie.

Majoritatea dintre noi avem rani adanci din copilarie. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne condamnam parintii, care probabil au facut tot ce au putut mai bine cu datele pe care le-au avut de la proprii parinti si din propria lor copilarie.

Iar asta nu este intotdeauna o formula de succes atunci cand vine vorba de a avea copii sanatosi, fericiti si increzatori.

Dar vestea buna este ca, chiar daca parintii tai nu au stiut cum sa se poarte cu copilul din tine si s-au purtat mai dur vrand sa te pregateasca pentru viata adulta, tu poti repara multe ca adult. Iti poti recupera, in sufletul tau, copilaria.

Poti merge tu in acel loc din interiorul tau si poti intra in legatura cu acea parte din tine ranita. Poti merge la acel copil si il poti mangaia, il poti intreba de ce are nevoie. Concret:

1. Poti incepe sa petreci timp cu copilul tau interior in fiecare zi, macar cinci minute pe zi. Poti sta cateva minute cu ochii inchisi si mana pe inima. Respiri profund si il intrebi ce simte, ce-si doreste si ce are nevoie.
2. Poti face cateva din activitatile tale favorite din copilarie, chiar daca acum pot parea prostesti sau firvole.
3. Poti cauta o poza cu tine cand erai mic si o poti inrama. Vorbeste cu acel copil din poza si bucura-te de compania lui.
4. Te poti juca cu copiii pe care-i intalnesti sau pe care ii ai:). Studiaza-i pe acesti omuleti grozavi si abandoneaza-te in jocul lor: ei chiar stiu cum sa se simta bine. Copilul tau interior va iubi asta la nebunie!