Scrisoare de multumire catre noi insine

scrisoare de multumire catre noi insine

Astazi va propun sa redactam cu totii o scrisoare de multumire.

Dar nu orice fel de scrisoare, ci una in care expeditorul si destinatatrul sa fie aceeasi persoana, noi insine. Daca nu doriti sa o scrieti, o puteti sopti, canta sau trai. Sunt sigura ca va ajunge la destinatar oricum.

Din cand in cand, cu totii ar trebui sa asternem pe hartie gandurile de multumire pe care le avem fata de noi insine. Sunt sigura ca in fiecare zi cu totii gasim motive pentru care sa avem un comportament aspru cu noi insine, sa ne autosabotam sau sa ne iubim mai putin. Insa astazi va invit sa privim altfel lucrurile.

Si nu as vrea sa o facem oricum. Ci plini de respect si mandri ca ne putem adresa aceste cuvinte. Va invit sa priviti sincer in oglinda in care vi se reflecta sufletul si sa scoateti de acolo tot ce considerati ca merita sa iasa la iveala. Absolut tot: bunatatea, zambetul cald cu care ii intampinati pe ceilalti, faptul ca sunteti cei mai buni ascultatori, grija detasata cu care priviti spre ceilalti, faptul ca sunteti omul potrivit la momentul potrivit, faptul ca pastrati ascunse in buzunare cele mai potrivite cuvinte pe care le scoateti in momentele in care acestea asteapta sa fie rostite.

Si puteti indrepta oglinda mult mai aproape. O puteti sterge de praful acumulat peste timp si va puteti admira ochii luminosi, expresivitatea buzelor indiferent de forma lor, bratele si picioarele, intregul corp care asteapta sa fie imbratisat. Da, avem voie sa ne multumim in timp ce ne admiram. Avem voie sa ne iubim mai mult in fiecare zi.

Multumirea va aduce cu sine o mai mare putere de acceptare pe care stim ca niciodata nu o vom dobandi din exterior, ci doar din strafundurile fiintei noastre.

Si va propun sa ne mai multumim pentru autenticitate, pentru faptul ca uneori nu facem pe plac altora, pentru faptul ca avem curajul sa refuzam, pentru faptul ca putem fi directi si onesti fara a rani, pentru faptul ca ne cerem drepturile atunci cand este cazul, pentru faptul ca avem curajul de a fi singuri, pentru faptul ca reusim sa ramanem noi insine in conditiile in care ni se cere sa fim altcineva.

Inca de mica, aveam obiceiul de a multumi pentru ca sunt eu, si ca nu sunt altcineva. Desi unora li se poate parea egoista aceasta forma de a ma manifesta, in prezentul pe care il traiesc acum, vad in acest lucru o dovada a iubirii de sine. Asa ca dupa atatia ani si dupa atatea schimbari, incep aceasta scrisoare de multumire fata de mine prin a-mi multumi pentru ca sunt eu, si ca nu sunt altcineva. Iar aceasta fraza nu imi spune decat ca voi continua.

Asadar, va invit sa eliberati falsa modestie care va impiedica sa va apreciati si sa dati drumul listei trasaturilor pentru care va multumiti. Sunt sigura ca ne vom descurca de minune cu totii…Pentru ca nu avem incotro…