mituri si realitati despre relatia de cuplu
Mit: Acceptarea neconditionata a partenerului constituie temelia unei casnicii bune.
Realitate: Daca nu ai pretentii de la partener, nu tii la el cu adevarat.
Nimeni n-ar supravietui prunciei daca iubirea i s-ar acorda pe baza meritelor. Dar cumva, ne-a intrat in cap ca iubirea mamei pentru nou-nascutul ei este modelul ideal pentru toate celelalte feluri de dragoste. Iubirea inseamna sa nu trebuiasca niciodata sa-ti ceri scuze. Iubirea inseamna sa nu trebuiasca sa-ti bagi camasa in pantaloni. Iubirea inseamna sa fii acceptat exact asa cum esti.
Filosofia asta e foarte buna daca vrei ca mariajul tau sa se transforme intr-o situatie de ajutor social afectiv.
Daca relatia ta de cuplu e ca majoritatea celorlalte, atractia dintre voi consta intr-o combinatie de tipare afective sanatoase si nesanatoase, cu radacinile in trecut, in modelele familiale.
O parte din tine vrea sa continue sa nege modelele familiale negative pe care le ai, fiindca sunt foarte dureroase. Acea parte din tine abordeaza casnicia ca pe un contract afectiv nescris care spune “Promit sa nu te pun la incercare daca tu promiti sa nu ma pui la incercare.” Partea ranita din tine e intru totul de acord sa primeasca ajutor social afectiv si sa fie iubita neconditionat, astfel incat sa nu trebuiasca niciodata sa-ti redeschizi ranile. Asta e partea la care se uita terapeutii cand spun ca nu poti sa-ti schimbi partenerul.
Dar perspectiva asta ignora partea din tine care e sanatoasa. Trecutul ti-a lasat si daruri, nu doar rani. Darurile tale sunt atrase de darurile partenerului tau. Partea sanatoasa din tine a fost atrasa de cele mai alese calitati ale partenerului tau si a sperat ca acele trasaturi se vor dezvolta in continuare dupa ce va casatoriti. Ai simtit atractie si pentru ca partenerul parea sa scoata la iveala tot ce e mai bun in tine si te impulsiona sa continui sa-ti manifesti cele mai bune trasaturi. Partea din tine care s-a casatorit din acest motiv va fi profund dezamagita daca partenerul tau nu se dezvolta sau nu te provoaca sa te dezvolti.
Desi toate casniciile contin un element de contract nesanatos, un acord nerostit intre soti sa nu se puna la incercare unul pe altul, partea cea mai sanatoasa din noi se va simti jefuita daca acel contract ajunge sa domine. A nu-ti pune la incercare partenerul inseamna sa-l dezamagesti rau de tot. Inseamna ca nu-ti pasa cu adevarat. Inseamna, in esenta, ca renunti la el. A nu-ti provoca partenerul este, la fel ca altruismul extrem, o forma de abandon afectiv.
Mit: Conflictele frecvente sunt un semn ca mariajul are probleme.
Realitate: Cat esti de dispus sa te implici in conflict determina profunzimea si calitatea relatiei tale de cuplu.
Nivelul de suferinta din anumite conflicte e mult mai ridicat decat cel din altele. Uneori, tu si partenerul tau reusiti sa va rezolvati diferendele in mod pasnic. Alteori ajungeti pe punctul de a demola casa. Gradul de intensitate nu are nimic de-a face cu calitatea aptitudinilor voastre de comunicare. Intensitatea afectiva a unui conflict depinde de locul unde se gasesc radacinile sale: in trecut sau in prezent. Conflictele raportate cu adevarat la prezent sunt usor de gestionat in prezent. Cele care nu se lasa rezolvate si trezesc simtaminte intense vin din trecut si din modelele noastre familiale. Ele vizeaza durerea pe care fiecare din noi a simtit-o inainte sa va fi intalnit.
Uneori se intampla ca intr-un conflict, un partener sa actioneze din perspectiva prezentului, pe cand celalalt se zbate in ghearele unui model familial. Unul incearca sa rezolve cu calm problema data, iar celalalt reactioneaza complet disproportionat la ea. De obicei, o astfel de stare de lucruri dureaza putin. O parte din atractia dintre tine si partener consta in talentul iesit din comun de a activa modelul familial al celuilalt. Cand partenerului i se activeaza modelul familial, intensitatea trairilor sale tinde sa activeze modelul tau. Si uite-asa, te poti trezi in toiul unei certe cu usi trantite din cauza unei probleme de care nu-ti pasa nici cat negru sub unghie cand s-a ivit.
Daca simti asa ceva, nu inseamna ca esti nebun. Oricine a fost candva copil ajunge in situatia asta ca adult. Inseamna insa ca simtamintele tale nu sunt provocate de situatia din prezent. Daca te concentezi in continuare pe ceea ce e in neregula cu partenerul tau sau pe ceea ce pare sa fie problema, nu ajungi nicaieri. Tu si partenerul o sa va tot ciocniti cap in cap pana cand faci un pas inapoi si cercetezi care e adevarata origine a durerii tale. In spatele unei furii care nu se lasa nicicum potolita zace intotdeauna o tristete. Cand sapi pana la acea tristete si afli care e adevarata ei cauza-si o impartasesti cu partenerul-ceea ce a pornit ca o cearta devine un prilej de a adanci intimitatea dintre voi.
Mit: E foarte important ca sotii sa petreaca mult timp impreuna.
Realitate: Cele mai bune relatii se intretin cu efort putin si multa intimitate.
Singurul lucru care rezulta dintr-o gramada de timp petrecut impreuna e o gramada de timp petrecut impreuna. Nu e o garantie pentru intimitate in relatia de cuplu. Protestele cu privire la lipsa timpului sunt semnalul ca in acea casnicie actioneaza o alta problema. Partenerul care cere mai mult timp se simte rareori cu adevarat satisfacut cand obtine ceea ce vrea. Frustrat ca faptul de a obtine ceea ce a cerut nu-l face pe atat de fericit pe cat se astepta, continua sa-i gaseasca pricina celuilalt, cautand pe bajbaite cauza nefericirii.
Daca in copilarie ti s-a acordat toata atentia si afectiunea de care aveai nevoie, ca adult poti sa suporti solitudinea si despartirea. Ti-ai format un model familial sanatos, care presupune increderea ca acei oameni dragi care lipsesc pe moment se vor intoarce cu adevarat si ca nevoia care nu e indeplinita chiar in clipa asta va fi implinita curand.
Invers, daca in copilarie ai fost privat de apropierea de care aveai nevoie si daca panica pe care ai simtit-o cand te-ai trezit singur nu a fost alinata imediat, te vei simti vulnerabil ca adult. Cand ramai singur, iti vine greu sa-ti definesti identitatea. Tanjesti ca partenerul sa-si acorde atentia constanta de care ai avut nevoie cand erai foarte mic. Si totusi, daca reusesti s-o obtii, asta nu te va multumi. Adevaratele tale nevoi ca adult sunt altele. La un adult, tendinta de a se agata de partener e un simptom care spune ca pierde contactul cu sine insusi. A petrece timp cu partenerul nu e, in sine, un remediu pentru asta. N-ai nevoie de partener. Ai nevoie de tine.
Referitor la intimitate, cand aud expresia mai multa intimitate, multi oameni se gandesc la mai mult sex. In cultura noastra, barbatii n-au invatat nicio alta metoda de a cultiva intimitatea. Multi dintre ei cauta contactul sexual mult mai des decat le cere libidoul fiindca e singura modalitate in care stiu sa simta apropierea. Femeile, in ansamblu, nu sunt prea receptive la asa ceva. Sexul ca inlocuitor al intimitatii adevarate le pare o inselatorie.
Femeile sunt mai inclinate sa puna semnul egal intre intimitate si a vorbi. Pentru ca ele se pricep la vorbit, exista o presupunere larg acceptata cel putin de catre femei cum ca sunt mai pricepute la intimitate decat barbatii. Multe femei considera ca a avea intimitate inseamna a face o evacuare a mintii, adica sa le povesteasca partenerilor, intr-o singura sedinta, tot ce li s-a intamplat de cand au vorbit ultima oara. Barbatii, in ansamblu, nu sunt prea receptivi la asa ceva. Povestirile ca inlocuitor al intimitatii adevarate ii plictisesc teribil.
Intimitatea nu decurge din conversatie; conteaza cum vorbesti. Smecheria conversatiilor intime e urmatoarea: in loc sa va spuneti unul altuia ce s-a intamplat, spuneti-va ce simtiti cu privire la cele petrecute.
Mit: Increderea in partener este esentiala intr-o relatie buna.
Realitate: Esentiala este increderea in tine insuti.
Sa cercetam mai atent ce vor sa spuna oamenii prin incredere. Ai putea afirma ca ai incredere in sotul tau cand nu angajezi un detectiv particular ca sa-l urmareasca. Prin asta vrei sa crezi ca sotul nu te va insela. Cu alte cuvinte, am incredere in tine inseamna de fapt am incredere ca nu vei face ceea ce ma va indurera sau ma va supara. Asta e un alt mod de a-ti afirma convingerea ca tu si preferintele tale detineti controlul asupra celuilalt. Crezi ca actiunile sale vor fi motivate de simtamintele tale si ca planurile tale sunt planurile lui. Daca aceasta convingere se dovedeste a fi falsa, consideri ca ai fost tradat. Cand ai incredere in acest fel, tradarea e aproape inevitabila. Adevarul e ca nu poti sa-i controlezi pe altii. Daca prin incredere vrei sa spui ca crezi ca poti, e mult mai bine pentru tine sa n-ai incredere in nimeni.
Increderea inseamna sa-ti asumi riscuri chiar daca stii ca rezultatele nu-ti vor placea de fiecare data. Esti dispus sa fii vulnerabil la dezamagire, fiindca abordezi fiecare dezamagire ca pe o ocazie de a te dezvolta. Cu cat resimti mai intens dezamagirea, cu atat ai mai multe de invatat din ea. Din aceasta perspectiva, aproape ai putea spune ca partenerul tau nu poate face nimic gresit. Va face fie ceea ce-ti place, fie ceea ce nu-ti place, iar tu te vei dezvolta ca urmare a acelei experiente.
Increderea nu inseamna sa crezi in alti oameni. Increderea inseamna sa crezi in tine insuti. Inseamna sa stii ca indiferent ce ar face altii, poti face fata. Se poate sa nu-ti placa, dar poti face fata. Daca partenerul te dezamageste, te vei simti groaznic o vreme, dar nu te vei simti groaznic tot restul vietii. Daca partenerul te tradeaza sau te abandoneaza, nu vei sari la concluzia ca orice partener posibil te va trada sau te va abandona. Vei putea sa te scuturi de praf si sa mergi mai departe, sa iubesti din nou.
Ajungi la astfel de incredere in sine prin doliu. Cand suntem neincrezatori, ne imaginam ca izvorul temerilor noastre se afla in viitor, in ceea ce s-ar putea intampla intr-o zi. De fapt, izvorul temerilor noastre se afla in trecut. Asta e directia spre care trebuie sa te uiti ori de cate ori te simti speriat de ceea ce ar putea face cineva. Ceea ce te temi ca ar putea sa se intample s-a petrecut deja.
Secretul doliului consta in faptul ca duce la bucurie. Negarea durerii e cea care-i face pe oameni nefericiti. Daca nu te confrunti cu pierderile tale, nu le poti depasi. Dupa ce-ti jelesti pierderile, ele isi pierd puterea de a controla ceea ce simti in prezent. Descoperi noi optiuni afective. Esti in stare sa intampini viitorul cu incredere.
Cu cat esti mai dispus sa risti, cu atat ai mai multe optiuni. Tu si partenerul tau nu trebuie sa ramaneti impotmoliti in pactul inconstient pe care l-ati facut cand v-ati casatorit. Nu trebuie sa ramaneti blocati in atmosfera statuta, plictiseala si disperarea surda pe care o aduc cu ele astfel de pacte. Impreuna, va puteti elibera de compromisurile meschine pe care v-au indemnat modelele voastre familiale sa le faceti. Poti cere de la tine insuti, de la partener sau de la viata mai multe decat ai visat ca ar fi posibil.
va recomandam sa cititi intreaga carte “Iubirea la timpul prezent. Pasi catre constienta relatiei de cuplu”, Morrie &Arleah Shechtman, editura cartile Elena Francisc
