fericirea nu exclude existenta stresului

Multi oameni considera ca fericirea este principalul aspect care conteaza in viata.

Daca fericirea lipseste, atunci ei au impresia ca ceva este in neregula. Gandind astfel, oamenii ajung sa nege sau sa evite prezenta normala a stresului in existentele lor.

Daca analizam putin acest aspect, stresul face parte din firescul vietii deoarece aceasta contine o serie de procese pe care nu le putem controla. Acest “stres” incepe inca din momentul in care ne aflam in pantecele mamei, iar apoi trebuie sa incepem sa respiram si sa ne hranim, facand fata zgomotului si schimbarilor ce apar o data cu nasterea noastra.

Nici nu apucam sa ne obisnuim prea bine cu aceste lucruri ca trebuie sa parasim spatiul familiar al casei pentru a ne duce la scoala. Apoi trebuie sa interactionam cu o serie de straini (invatatori si elevi), incercand sa intelegem cum putem crea relatii mai profunde cu cei din jurul nostru.

Atat fericirea, cat si stresul ne pot urma in acest drum, dar nici nu apucam sa ne obisnuim prea bine cu scoala ca deja trebuie sa ne facem planuri de cariera. Iar daca acesti factori ai stresului nu au fost de ajuns, adaugam si faptul ca trebuie sa ne gandim ca intr-o buna zi va veni randul sa ne intemeiem propria familie.

Pe masura ce trecem prin viata, cei dragi noua vor muri sau se vor imbolnavi sau chiar propria sanatate se poate deteriora. Asadar, prin ritmul sau firesc, viata contine o serie de episoade mai mult sau mai putin stresante.

Chiar daca fericirea este elementul dupa care tanjim cu totii, nu putem nega factorii de stres care ne insotesc in acest drum.

Iar daca vom dori sa ne protejam fericirea incercand sa evitam stresul la care suntem supusi, este posibil sa minimizam experientele pe care le traim, cat si dezvoltarea noastra.

O abordare sanatoasa asupra acestor doua elemente este incercarea de a intelege ca fericirea si stresul nu se exclud reciproc. Daca momentan trecem printr-o perioada stresanta, acest lucru nu inseamna ca fericirea este un concept indepartat de care nu ne vom atinge vreodata. Uneori fericirea presupune o serie de eforturi din partea noastra.

Poate ca aceste eforturi vor fi tocmai roadele pe care le vom culege la finalul experientelor noastre. Fara ele, este ca si cum ne-am dori victorie fara a participa la o lupta.

Fericirea poate fi cautata in experientele care presupun mai mult efort din partea noastra. Si chiar daca la inceput nu isi va dezvalui fetele sale, cu siguranta ne va da voie sa o descoperim incetul cu incetul. Fericirea presupune curaj, iar curajul ne poate aseza adesea fata in fata cu situatiile neplacute. Poate ca trairea experientelor vietii ne va aduce mai aproape de fericirea la care aspiram decat ar reusi evitarea lor.

Cu toate acestea, fericirea nu este nici irelevanta, nici continua. De fiecare data cand vom reusi sa oferim un inteles constructiv experientelor stresante din viata noastra, vom fi cu un pas mai aproape de fericire. Insa aceasta abordare nu inseamna ca o persoana trebuie sa fie fericita tot timpul, mai ales daca in interiorul ei plange.