[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

frica-si-domesticirea-ei
frica si domesticirea ei

Atunci cand frica scapa de sub control, in loc sa urmarim in liniste ceea ce se desfasoara in viata noastra, ramanem captivii unor filme de groaza, create de noi insine.

Nu se intampla nimic din lucrurile despre care ne facem griji si totusi, mintile si corpurile noastre reactioneaza la ele ca si cand ar fi reale. Mai mult, frica blocheaza actiunea inspirata. Pe de o parte, poate duce la niste decizii gresite, luate in pripa. Pe de alta parte, ne poate paraliza.

“Consider ca cel mai mare pericol intalnit pe calea spirituala este orice sentiment cu caracter presant, de genul <trebuie sa am> sau <am nevoie>… Atunci cand apare aceasta presiune in viata noastra, totul va fi distorsionat in mod corespunzator. Deci, daca incepi cu <am nevoie de un grup> sau <trebuie sa am un grup>, am nevoie de un profesor sau trebuie sa am un profesor – nu poti face nimic, pana nu dai peste oamenii potriviti. Atata vreme cat te afli in aceasta stare, vei avea probleme. Nu esti intr-o stare in care sa poti intelege ce-ti trebuie. “

Asteptarea cu rabdare, in prezent – si nu inventarea unor povesti despre ce va fi in viitor – duce la domesticirea fricii. Pentru asta avem nevoie de smerenia pe care o tot mentionam.

Smerenia-antidotul pentru frica-este recunoasterea faptului ca nu stim cu adevarat ce se va intampla sau in ce directie sa ne indreptam, insa suntem dispusi sa urmam calauzirea si sa ni se arate calea. Trebuie sa fim dispusi sa traim in necunoscut-ceva de-a dreptul inspaimantator pentru ego-ul nostru, chiar daca ne-am angajat deja intr-o calatorie spirituala.

“De aceea nu putem renunta la relatiile sau la slujbele care nu ni se potrivesc. Invatatorul tau iti va spune intotdeauna sa patrunzi in necunoscut. Sub ce forma se prezinta ignoranta? Sub forma de cunoastere. Ni se pare ceva cunoscut. Adevarata cunoastere apare ca necunoscut. Acesta este paradoxul. Aceasta ignoranta profunda este lucrul cel mai greu de inlaturat. “

 

Pentru majoritatea dintre noi, frica adanc inradacinata a ego-ului nu renunta si nu dispare de la sine. A lucra cu ea este o continua provocare, ce face parte din calatorie:

“Frica este si un factor ce sta in calea punerii in practica a calauzirii primite.Pot vedea ceva cu claritate-si totusi am o frica teribila de…nu vreau sa spun de succes, dar oricare ar fi frica, este o frica de a patrunde in adancuri, de a patrunde in necunoscut, care ma paralizeaza pentru o perioada si nu ma lasa sa actionez conform calauzirii pe care o percep.”

Un alt lucru care imi sta in cale-probabil ca e legat de frica-este ca desi vad foarte clar ceva, il preiau si incep sa mi-l imaginez in viitor. Ceea ce-mi imaginez poate sa nu aiba deloc legatura cu ceea ce vad in prezent si contribuie la cresterea fricii.

Daca fac acest prim pas, poate ca exact aici (in viitorul imaginat) va ajunge. Si nu stiu acest lucru. Deci e vorba de presupuneri, judecata sau proiectarea propriilor idei asupra unui lucru.”

Pentru a ne domestici frica si a invata sa traim in prezent, avem nevoie de doua lucruri: de smerenia de a renunta la fanteziile despre viitor si de curajul de a renunta la trecut.

In ultimul caz trebuie sa renuntam la una dintre posesiunile cele mai indragite ale ego-ului-povestea despre cine crede el ca este.

fragment din cartea “Busola sufletului. Ce este calauzirea spirituala?”, Joan Borysenko, Gordon Dveirin, Editura For You[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here