despre jocuri si dezvoltare personala pentru copii

A existat un moment in istorie care a separat termenul de “ jocuri “ de cel de “invatare.”

Pana de curand, nu am dat prea mare importanta acestui lucru. In schimb, in prezent, situatia a luat o cu totul alta intorsatura deoarece aceste jocuri sunt din ce in ce mai indepartate de cultura noastra.

Si nu, nu vorbim despre jocuri online.

Exista copii care nu se bucura de ore de educatie fizica sau de joaca in timpul scolii. Adolescentii saraci nu au locuri in care sa se joace, iar adultii lucreaza sau isi cauta de lucru. Astfel, joaca a devenit un lux al acestor vremuri pe care multi dintre noi nu si-l mai permit.

,,Declinul” jocurilor se petrece in ciuda tuturor cercetarilor care arata ca joaca este vitala pentru functionarea sanatoasa a omului.

Psihologii au demonstrat de multa vreme ca atat copiii foarte mici, cat si prescolarii se dezvolta prin intermediul unor jocuri in care imaginatia si improvizatia au un rol important. Adultii ii incurajeaza sa se joace, incercand noi modalitati de a intinde, modifica sau explora lucrurile din jurul lor.

Le cerem sa se joace prin ,,a imita” joburile pe care si le doresc. De asemenea, nu numai ca ne purtam cu ei de parca sunt capabili sa aiba acea slujba pe care o imita, ci ne raportam la ei imaginandu-ne ca deja indeplinesc rolul pe care il joaca.

Pentru multi psihologi si educatori, valoarea acestor jocuri vine din faptul ca faciliteaza invatarea unor roluri culturale si sociale. Prin jucarea acestor roluri, copiii ,,probeaza” rolurile pe care le vor incerca si in realitate. Acest lucru este conectat cu ceea ce Lev Vygotsky a identificat drept paradoxul jocului: atunci cand copiii se prefac, se poarta de parca nu ar vrea sa joace rolul pe care il joaca.

Atunci cand se joaca ,,de-a scoala”, ei nu se comporta in totalitate ca elevii si profesorii, deoarece la scoala elevii si profesorii nu se joaca ,,de-a elevii si profesorii”, ci isi joaca rolurile sociale alese.

Atunci cand se joaca ,,de-a mama si de-a tata”, ,,de-a Harry Potter si Dumbledore”, ei nu joaca roluri predeterminate, ci din contra, ei creeaza noi scenarii, fiind actori, scenaristi si regizori in acelasi timp. Isi creeaza procesul de dezvoltare personala si invatare (cu sprijinul nostru, desigur).

Mai mult decat atat, se prefac pe parcursul zilei ca sunt aceste personaje, in afara acestor jocuri. Ei ne vorbesc, iar noi le raspundem de parca am vorbi o limba comuna. Ne purtam cu ei ca si cum ei ar fi adevarati vorbitori, chiar daca inca nu sunt. Astfel, imbunatatim conversatia cu ei.

Legatura dintre jocuri si performanta teatrala si mai departe, legatura dintre aceasta si dezvoltarea personala reprezinta o suprafata promitatoare de cercetare si practica. Sute de cercetatori lucreaza pentru a descoperi potentialului jocului in ceea ce priveste dezvoltarea personala.

Un aspect interesant pe care acestia l-au descoperit consta in cresterea sperantei de viata prin intermediul jocului inca de la cele mai fragede varste.

Poate ca ceea ce am putea retine din acest articol este tocmai importanta copilariei de a ramane copilarie, cufundata in lumea jocului si a cautarii. Astfel, educatia copilului nostru isi poate urma o evolutie fireasca, fara a depasi etapele normale ale acestei varste fragede care ii pot infrumuseta existenta.