Meniul
Ne agatam atat de intens de acestea incat nu facem decat sa parasim un cerc vicios pentru a patrunde intr-altul.
Desi traim o experienta care ne face placere, aceasta este mult mai savuroasa atunci cand este gustata si de catre cei din jurul nostru.
In momentul in care cortina cade, iar aplauzele au incetat, ne putem intreba pentru cine am jucat cel mai spectaculos rol. A fost pentru a-i impresiona pe ceilalti? A fost pentru a atrage atentia unei persoane pe care o admiram? A fost pentru a ne demonstra ca ne putem privi si cu alti ochi? Orice raspuns am da, stim ca rareori interpretam un anumit rol pentru noi insine.
Ce au in plus toate acele confirmari care vin din exteriorul nostru incat ne determina sa credem ca propriile credinte nu sunt de ajuns? De ce asteptam ca parintii sa fie de acord cu facultatea pe care dorim sa o urmam, prietena cea mai buna sa aprobe decizia noastra de a ne vopsi parul, iar necunoscutii sa fie entuziasmati atunci cand vorbim despre pasiunile noastre? Convingerea mea este ca toate acele confirmari care vin din exteriorul nostru nu ne vor determina sa ne iubim mai mult. Poate ca ne vor ajuta sa ne zambim mai des in oglinda, sa ridicam glasul atunci cand ne exprimam parerea, sa mergem mai hotarati pana la urmatoarea intersectie cu viata. Insa in momentul in care vom descoperi ca aprobarile din exterior nu ne vor umple golul sufletesc, vom pastra doar gustul dulce-amarui al experientelor noastre. Imi amintesc ca in adolescenta nu mi-am pus niciodata intrebarea daca sunt frumoasa pana in momentul in care un necunoscut mi-a spus, in treacat, acest lucru. Insa in ciuda faptului ca vorbele lui s-au pierdut o data cu adierea vantului, ele au reprezentat inceputul unui lung proces de autoanaliza specifica acelei varste. Acest lucru este poate unul dintre cele mai minore exemple care demonstreaza vulnerabilitatea noastra in fata celorlalti. Pe de alta parte, un rol la fel de important in acest context il are stima de sine. In cazul in care aceasta ar fi conturata intr-un mod constructiv, oare am depinde atat de mult de aprobarea celorlati? Oare ne-am simti la fel de fragili atunci cand cei din jur si-ar exprima dezacordul? Dar poate ca cel mai firesc element in aceasta traiectorie este faptul ca de fiecare data suntem intorsi spre noi.
Voi ce parere aveti?
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
