elefant.ro

[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

de-ce-femeia-a-uitat-sa-fie-femeie
de ce femeia a uitat sa fie femeie

Niciunul dintre noi nu are nevoie de un spirit de observatie prea ascutit pentru a constientiza ca femeia zilelor noastre a uitat de ceva vreme incoace cum este sa fie femeie sau ce miros mai are parfumul sau de femeie.

Femeia moderna este foarte curajoasa.

Ea duce o lupta in care nici macar ea nu crede. Se revolta, este competitiva si agresiva, nici macar nu-i trece prin cap sa faca copii si una dintre marile ei satisfactii sunt orele platite in care sta peste program.

Cu toate acestea, ei ii lipseste un altfel de curaj.

Ii lipseste curajul de a surade, asa ca alege sa rada zgomotos si nervos pentru a-i acapara pe cei din jurul ei.

Ii lipseste curajul de a deschide larg bratele in fata vietii si de a se lasa purtata de ritmul experientelor sale, asa ca alege sa incruciseze bratele pentru a se proteja de “lumea barbatilor” in care sustine ca traieste.

Ii lipseste curajul de a folosi timpul in favoarea sa, asa ca se oboseste pana ajunge sa se imbolnaveasca.

Femeia zilelor noastre se forteaza atat de mult sa fie puternica incat cauta in exterior resursele pe care le-ar gasi numai in interiorul sau.

Din pacate, ea nu se mai bucura de mosternirea ancestrala pe care prima femeie i-a oferit-o, ci o percepe ca pe o cutie a Pandorei. Ea crede ca vulnerabilitatea sa este o forma de paralizie, iar receptivitatea sa nu este altceva decat un mare handicap.

Femeia moderna nu isi mai aprecieaza feminitatea primordiala, naturaletea, blandetea, umilinta sau modestia. Pentru ea, toate acestea au devenit defecte. Pentru ea, cele mai mari surse de putere interioara se traduc ca niste greseli capitale.

Din pacate, femeia este cea care nu-i da voie barbatului sa fie barbat.

Cum mai poate proteja acesta o femeie care este sigura ca poate sa aiba si singura grija de ea?

Cum o mai poate sustine sau incuraja cand ea se descurca foarte bine in tot ceea ce face?

Cum o mai poate admira cand ea poate sa se admire si singura?

Cum o mai poate iubi cand ea nu se poate deschide in fata acestui sentiment grandios?

Mi-ar placea ca acest articol sa nu fie considerat o jignire la adresa femeilor.

El este rezultatul unui proces al observatiei, un rezultat in care ma regasesc si in care cred ca va regasiti si voi. El este un indemn pentru a ne manifesta toate acele aspecte ale feminitatii noastre pe care le-am uitat. El este o rugaminte pentru a ne intoarce spre noi insine inainte ca viata sa o faca intr-un mod mai brutal decat ne asteptam.

Poate ca in momentul in care femeia si barbatul isi revendica aspectele sexului lor nu va mai exista nicio lupta.

In momentul in care acceptarea va depasi competitia, nu va mai exista o prapastie a sexelor. Ci doar un pod (posibil destul de lung) in care putem hotari sa ne intalnim la mijloc. Un pod numit vindecare.

Tu ai uitat sa fii femeie? Ai uitat ce miros are mult prea indragitul tau parfum de femeie?

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here