tipuri de atasament intre copil si parinte

Prin atasament intelegem o legatura emotionala din cadrul unei relatii bazata pe schimbul de confort, atentie si placere.

Radacinile cercetarilor despre atasament se regasesc in studiile lui Freud despre iubire, insa un alt cercetator este considerat “parintele teoriilor despre atasament”. Acesta este John Bowlby. El a descoperit ca tipurile de atasament pe care un adult le dezvolta sunt stabilite inca din copilarie. Mai mult decat atat, Bowlby considera ca atasamentul este un mecanism de supravietuire in numele caruia ne dezvoltam tehnici de supravietuire.

Caracteristicile atasamentului

Bowlby considera ca exista 4 caracteristici principale ale atasamentului:

1. Mentinerea unei apropierei fizice in relatia respectiva (dorinta de a fi aproape de oamenii de care suntem atasati).
2. Siguranta (reintoarcerea la o anumita persoana din confort sau siguranta si pentru a nu ne confrunta cu teama sau amenintarea).
3. Un alt tip de siguranta (persoana de care suntem atasati reprezinta o sursa de siguranta, ceea ce ne permite sa exploram mediul care ne inconjoara).
4. Stresul separarii (anxietatea care apare in absenta persoanei de care suntem atasati).

Bowlby a enuntat 3 propozitii cu privire la teoria atasamentului:

1. In momentul in care un copil este crescut cu incredere de catre parintele/ persoana care il ingrijeste, probabilitatea de a experimenta frica este mai mica decat cei care sunt crescuti fara incredere.

2. In al doilea rand, aceasta incredere apare in urma unei perioade de dezvoltare incepand cu anii copilariei si continuand cu anii adolescentei. Asteptarile care se formeaza in aceasta perioada tind sa ramana aproape neschimbate pe parcursul vietii unei persoane.

3. In ultimul rand, el accentueaza faptul ca aceste asteptari care se formeaza sunt strans conectate cu experienta actuala a individului.

Bazandu-se pe cercetarile lui Bowly, psihologul Mary Ainsworth a concluzionat ca exista 3 tipuri principale de atasament:

1. Atasamentul de siguranta
2. Atasamentul ambivalent
3. Atasamentul de evitare
Cercetatorii Main si Solomon au adaugat si cel de-al patrulea atasament, numit atasamentul dezorganizarii.

In cele ce urmeaza, va vom prezenta pe rand fiecare tip de atasament:

1. Atasamentul de siguranta

Copiii care prezinta acest tip de atasament sunt cei care isi arata in mod direct supararea atunci cand parintii lor pleaca de acasa si starea de fericire atunci cand acestia se intorc de acasa. Atunci cand se vor simti amenintati, ei vor cauta confortul in bratele parintilor lor. Desi ei pot primi afectiune din alta parte decat de la parintii lor, tot cei din urma raman preferatii lor.

Parintii acestor copii au tendinta de a se juca mai mult cu ei decat parintii altor copii. Mai mult decat atat, parintii acestor copii reactioneaza mai repede la nevoile copiilor lor. Acesti copii sunt descrisi ca fiind mai putin distructivi, mai putin agresivi si mai maturi decat alti copii de varsta lor.

Un aspect care contribuie la dezvoltarea acestui tip de atasament este modalitatea mamei de a raspunde la nevoile copilului sau in primul an de viata.

Ca adulti, ei au relatii lungi, bazate pe incredere. De asemenea, au respectul de sine ridicat, se bucura de relatiile intime, cauta sprijinul celorlalti si au capacitatea de a-si impartasi sentimentele cu cei din jurul lor.

2. Atasamentul ambivalent.

Acesti copii au un comportament suspicios fata de straini. Ei simt o stare de disconfort atunci cand parintii lor sunt plecati de acasa, insa nu sunt neaparat incantati de intoarcerea parintilor. La scoala, profesorii ii descriu drept foarte dependenti si lipiciosi.

Ca adulti, se simt adesea indiferenti in fata vietii si se ingrijoreaza daca parintii nu raspund actelor lor cu reciprocitate. Ei sufera de despartiri frecvente deoarece relatia tinde sa se raceasca. O data ce o relatie ia sfarsit, sentimentul pe care il simt este mahnirea.

3. Atasamentul de evitare.

Copiii care sunt inclusi in aceasta categorie au tendinta de a-si evita parintii. Acest sentiment apare adesea dupa o perioada in care parintele nu a fost prezent in viata copilului. Acesti copii nu vor respinge atentia primita de la parinti, insa nici nu o vor cauta. Ei se simt la fel atat cu parintii, cat si cu necunoscutii.

Ca adulti, acestia tind sa aiba dificultati intr-o relatie intima. Ei nu investesc foarte multe emotii intr-o relatie si nu sufera foarte mult atunci cand o relatie se incheie. Adultii evita intimitatea, cautandu-si o serie de scuze (de exemplu, lucreaza peste programla serviciu) sau pot avea fantezii cu alte persoane in timpul actului sexual. De asemenea, ei tind sa accepte cu mai multa usurinta sexul ocazional decat celelalte categorii.

4. Atasamentul dezorganizarii.

Acesti copii nu arata un comportament care include nicio forma de atasament. Raspunsul lor in fata parintilor este adesea un amalgam de comportamente, incluzand evitarea si rezistenta. Ei sunt descrisi de ceilati drept confuzi.

Cercetatorii considera ca parintii sunt raspunzatori pentru dezvoltarea unui astfel de atasament. Copiii se poti simti atat in siguranta, cat si amenintati de parinti, comportamente care dau nastere confuziei.

Resurse: http://psychology.about.com/