dezvoltare personala
Dezvoltare personala

7 idei care m-au ajutat in procesul de dezvoltare personala

7-idei-care-m-au-ajutat-in-procesul-de-dezvoltare-personala

7 idei care m-au ajutat in procesul de dezvoltare personalaDa, mi-a luat ceva timp sa ajung sa privesc aceste idei nu ca pe niste fraze din niste carti, ci ca pe parti integrante din viata mea. Insa faptul ca le-am ancorat, printr-o calatorie lunga cat viata mea de pana acum, intr-un loc profund si stabil din interiorul meu, imi ofera increderea necesara in mine insami si in viata precum si bucuria necesara pentru a trai frumos si semnificativ.

Asa ca astazi va prezint mai jos cateva din ideile care mi-au marcat calatoria interioara si procesul de dezvoltare personala parcurs pana acum.

 7 idei care m-au ajutat in procesul de dezvoltare personala:

1. Tot ceea ce sunt porneste, in cel mai profund mod, de la parintii mei.

Oricat mi-am dorit sa scurtcircuitez lantul vietii si sa cred ca sunt oricum mai buna decat parintii mei, pentru ca sunt mai educata si mai constienta decat au fost ei vreodata, cea mai importanta zi a vietii mele a fost cea in care am descoperit ca, la un anumit nivel, sunt la fel ca ei pentru ca provin din ei. Daca si numai daca reusesc sa integrez acest adevar, am o sansa sa devin mai mult decat au fost parintii mei, sa fac alte alegeri si sa-mi croiesc destinul altfel decat au facut-o ei.

 2. Iubirea de sine incepe cu iubirea fata de parinti.

Degeaba ne uitam zilnic in oglinda si ne repetam fraze magice de genul “Ma iubesc si ma accept pe mine insumi”, daca ne razboim in fiecare zi cu imaginile parintilor incrustate din copilarie in sufletele noastre. In timp, dupa ce trecem prin multe faze, precum distantarea, nepasarea, apoi furia, judecata si ura, razboiul cu parintii se transforma intr-o mare si profunda compasiune fata de viata lor, fata de alegerile lor si fata de dificultatile pe care le-au avut. Eu, care provin din doua jumatati care s-au intregit, pot ajunge la iubirea de sine care ma elibereaza numai dupa ce fac pace cu fiecare din cele doua jumatati de carne, de sange si de ADN din care sunt alcatuit.

3. A nu face niciun fel de presupuneri despre nimeni.

Ne producem noua insine si celor din jur cea mai mare suferinta atunci cand presupunem anumite lucruri, fara sa stim nimic despre perspectiva celuilalt. Presupunem ca vecinul nu ne-a salutat de dimineata pentru ca nu ne suporta si pierdem din vedere faptul ca, poate, cu 5 minute in urma primise un telefon prin care primise vesti neplacute si intreaga sa fiinta era, la momentul intalnirii noastre, in cu totul alt loc. Asta sa nu mai vorbesc despre cat de mult presupunem ca ceilalti sunt mai fericiti si mai norocosi decat noi, nestiind absolut nimic despre sufletul acelor oameni si despre poverile lor personale din aceasta viata.

4. A fi constient ca, foarte adesea, intre ceea ce spunem si ceea ce aude celalalt se petrece un proces care nu tine in totalitate de noi.

Si invers, intre ceea ce spun ceilalti si auzim noi, se petrece ceva care poate devia intentia de la traiectoria sa initiala. Asa se face ca putem ajunge sa ranim fara sa vrem sau sa ne simtim raniti, fara ca persoana din fata noastra sa fi avut aceasta intentie. De fiecare data cand sunt deranjat de ceva, ar fi bine sa ma intreb in ce punct sensibil am fost atins si cat din reactia mea se datoreaza propriilor mele rani, la care ar trebui sa ma uit cu mai mare atentie. La fel, atunci cand ranim pe cineva fara sa vrem, ar fi indicat sa ne intrebam: Cat din semnificatia pe care celalalt a dat-o vorbei mele sau gestului meu imi apartine mie si cat apartine celui din fata mea? Care este limita intre procesul meu interior si procesul lui? Pana unde sunt ok cu el si de la ce limita incolo sunt agresiv, vreau sa-l intimidez, sa-l judec sau poate sa-l salvez?

5. A incerca intotdeauna sa spunem, la momentul oportun, ceea ce ne deranjeaza.

Nu peste o saptamana, doua luni sau un an. Am pierdut prea multe relatii si am otravit prea multe momente cu resentimente tarate dupa mine timp de ani de zile, cand cea mai simpla solutie era sa imi fac vocea auzita chiar in momentul in care eram deranjata de ceva sau de cineva si sa spun: “Eu simt ca…” Cand refuzam sa facem asta, pastrandu-ne sub adapostul confortabil al lui : “Totul este ok, eu n-am niciodata nicio problema cu nimeni”, poate ca da, vom trai intr-o liniste si fericire aparenta. Insa ar fi bine sa ne gandim la cat de mult refuzam astfel sa ne oferim pe noi insine, cei autentici, in relatiile noastre si cat de mult, intretinand tiparul “comunic doar cand am ceva dragut de spus”, hranim aparente si legaturi lipsite de profunzime.

6. A nu face promisiuni pe care nu le putem onora.

Astfel, ma scutesc pe mine insami de la autocritica la care ma supuneam atunci cand viata ma punea in postura de a nu mai putea sa-mi indeplinesc promisiunea. Luandu-mi libertatea de a nu mai promite, am invatat sa ma inclin in fata vietii care curge fara sa-i pese prea mult de angajamentele noastre. Si astfel, m-am eliberat de presiunea de a astepta de la ceilalti sa-si indeplinesca, intotdeauna, promisiunile. Pentru ca pur si simplu viata reala functioneaza, uneori, cu totul altfel decat ne asteptam noi.

7. A invidia pe cineva pentru ceea ce este sau ceea ce are vine la pachet cu a onora pretul pe care acel om il plateste pentru ceea ce este sau are.

Daca reusim sa facem asta, ne va fi imposibil sa nu transformam invidia in ceva constuctiv: fie vom fi capabili sa platim si noi acelasi pret si vom inainta si noi spre ce ne dorim, fie vom alege sa nu platim acel pret mult prea mare pentru noi si vom deveni mai constienti de locul nostru, de limitele noastre si de ceea ce ne dorim noi cu adevarat. Si da, vom invata sa nu ne mai fie rusine cu ceea ce avem, pentru ca vom sti ca am platit un pret pentru absolut tot ceea ce exista in viata noastra.

Dedic acest articol tuturor celor care m-au cunoscut altfel decat asa cum m-am autoexpus mai sus si vreau sa le multumesc pentru momentele traite impreuna, desi poate neplacute, stanjenitoare sau dureroase. Nu au fost in zadar. Pentru mine, a meritat.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.