intuitia arta de a trai viata implinita
Tehnici de meditatie

Intuiția – instrument în vindecarea sufletului

Intuiția este o forță a vieții care trăiește în fiecare din noi; este înțelepciunea profundă și cunoașterea interioară din care putem primi informații de mare valoare pentru noi.

Putem accesa această sursă de cunoaștere prin ghidarea interioară care ne spune, în orice moment, ce e bine și corect pentru noi. Cu toții avem la naștere acest dar înnăscut. Se spune că unii oameni sunt mai intuitivi decât alții și că femeile, de obicei, îi întrec pe bărbați prin capacitățile lor intuitive. Vestea bună este că, prin exercițiu, aproape toți ne putem recăpăta și dezvolta intuiția nativă.

Chiar dacă mesajul venit prin canale intuitive poate fi fragmentat, în reprize, dacă învățăm să urmăm, pas cu pas, acest flux de informații, în cele din urmă ni se va dezvălui modalitatea optimă de a acționa. Când vom învăța să ne bazăm pe acest principiu călăuzitor, viața noastră va fi mai ușoară, lină, curgătoare. Sentimentele și acțiunile noastre se vor împleti armonios cu cele ale oamenilor din jur.

Cu toții avem sentimente intuitive, în fiecare moment. Foarte mulți dintre noi ne-am obișnuit însă cu modul rațional de a vedea lucrurile și, de cele mai multe ori, nu lăsăm prea bine sentimentele intuitive să prindă contur, pentru că ne grăbim să le negăm. Vi s-a întâmplat să gândiți, pentru o fracțiune de secundă “Mi-ar plăcea sa fac asta!”, pentru ca apoi să vă răzgândiți: “Nu pot să fac asta. E o prostie. Ce ar spune ceilalți? Nu știu nimic despre asta!”

Unul din motivele pentru care mulți nu învață să aibă încredere și să-și urmeze intuiția este acela că, de la o vârstă fragedă, suntem instruiți să ne mulăm după cei din jurul nostru, să respectăm anumite reguli de comportament, să ne reprimăm răspunsurile spontane și să facem ceea ce se așteaptă de la noi.

În plus, suntem învățați să credem în informațiile care ne vin din afara noastră și să neglijăm sentimentele interioare. Însă, așa cum spunea Neale Donald Walsch “Sentimentele sunt singura sursă autorizată de informație.” Dacă nu ținem cont de acest lucru, și majoritatea dintre cei aflați la vârsta adulta nu țin, ajungem să credem că răspunsurile vieții zac undeva în afara noastră și învățăm să ne bizuim pe alții.

Avem încredere mai mare în profesori, în maeștri spirituali, etc, și dezvoltăm dependențe care vor deveni nocive pentru individualitatea noastră și pentru procesul nostru de evoluție spirituală. Însă, mai devreme sau mai târziu, vom realiza că îndrumarea noastră interioară este singura instanță supremă în care putem avea încredere.

Atunci când pornim la drum pe calea ascultării intuiției, e bine să fim conștienți de faptul că această capacitate intuitivă ne oferă doar acea informație de care avem nevoie acum, în momentul de față.

Apoi, la următorul pas pe care îl vom face, vom afla ce trebuie să facem în continuare. Vom avea senzația că pășim în necunoscut, că suntem nesiguri și speriați, însă incitați și plini de viață. De aceea, e important să începem cu pași mărunți și încet-încet să câștigăm încredere. Să nu luăm decizii majore după prima săptămână de exersare!

Să începem cu decizii mărunte, de genul :”Cu ce mă îmbrac astăzi?, La ce film mă uit?”. Puteți începe să vă notați cum vă simțiți atunci când vă bazați pe intuiție și lucrurile încep să se desfășoare bine.

E bine să ținem cont de faptul că, atunci când ne bazăm pe intuiție, la mijloc va exista întotdeauna un sentiment de nesiguranță și de risc.
Vor fi momente când nu veți ști dacă vă urmați sau nu intuiția. Unul din cele mai bune semne este că, atunci când vă urmați energia intuitivă, simțiți că urmați cursul vieții. Lucrurile se desfășoară lin și ușor, șansele vă fac cu ochiul și aveți impresia că sunteți în locul potrivit, la momentul potrivit, făcând ceea ce trebuie.

Uneori, ne trezim pe un drum cu hârtoape și nu mai știm sigur dacă suntem pe drumul cel bun sau nu. De fapt, intuiția ne direcționează pe o cărare foarte diferită de ceea ce ne așteptam. Atunci ne gândim că facem o greșeală, pentru că lucrurile nu ies așa cum le-am planificat.

Însă intuiția noastră ne va duce întotdeauna acolo unde trebuie să mergem, prin cele mai bune metode. Uneori, aceste metode presupun ocoluri, scurtături, gropi, renunțarea la lucruri de care suntem atașati și, pe moment, vom avea senzația că viața noastră se destramă. Dacă suntem forțați să renunțăm la ceva, atunci, există, categoric, o explicație: fie nu mai avem nevoie de acel ceva, fie este timpul ca lucrul respectiv să-și schimbe forma.

Meditație pentru accesarea intuiției

Găsiți un loc liniștit, unde nu veți fi deranjați câteva minute. Stați jos și întideți-vă într-o poziție relaxantă, cu spatele drept și bine sprijinit. Închideți ochii.

Respirați adânc și când expirați încet, relaxați-va corpul. Inspirați încă o dată adânc și, când expirați, relaxați-vă și mai mult corpul. Dacă vă simțiți încordați sau tensionați într-o parte a corpului, respirați adânc și lăsați acea parte să se relaxeze.

Inspirați din nou adânc și, când expirați, relaxați-vă mintea. Lăsați-vă gândurile să zboare. Alungați orice gând nou care vă invadează mintea, nu vă agățați de el. Lăsați-l să zboare și concentrați-vă doar pe respirație. Cufundați-vă în propria ființă, până ajungeți în cel mai ascuns și cel mai liniștit punct. Apoi relaxați-vă în acest loc tihnit din ființa voastră.

În acest loc liniștit aveți, în mod natural, acces la ghidul vostru intuitiv. Gândiți-vă la el ca la o voce a înțelepciunii, care sălășluiește într-un punct ascuns din ființa voastră. Și cea care știe, în orice moment, ce aveți nevoie. În locul acela ascuns, întrebați-vă: “Care este lucrul cel mai important pe care trebuie să mi-l amintesc în acest moment sau de care trebuie să fiu conștient?”

După ce puneți această întrebare, acordați-vă un moment de repaus, în liniște și fiți receptivi la orice simțiți sau gândiți. Remarcați dacă vă apare vreun gând, sentiment sau imagine ca răspuns la această întrebare. Indiferent ce recepționați, păstrați acel gând, sentiment sau imagine timp de câteva minute. Nu trebuie să le înțelegeți. Este suficient să le primiți cu inima deschisă.

Veți avea poate senzația că inventați ceva. Este în regulă – este interesant să vă notați ce ați inventat în acel moment. Indiferent ce se întâmplă, nu vă împotriviți. Lăsați lucrurile să se desfășoare de la sine. Veți avea poate senzația că nu se întâmpla nimic. Este perfect normal. Nu încercați să forțați lucrurile.

Când simțiți că procesul s-a încheiat, acordați din nou atenție respirației. Când sunteți pregătiți, deschideți ochii. Este un exercițiu excelent care se poate face dimineața sau seara, în fiecare zi. Nu ia mai mult de 5-10 minute, după ce ne vom obișnui cu el și poate avea rezultate uimitoare pentru fiecare dintre noi. În timp, putem pune și alte întrebări, de genul: “În ce directie ar trebui să mă îndrept acum?”, “Arată-mi următorul pas”, “Să accept slujba care mi s-a oferit?”

Conștientizați gândurile și sentimentele pe care le recepționați. Urmați-vă implusurile și constatați cum decurg lucrurile.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Michi 2016 spune:

    Viața unui om este ceea ce gândul lui crează; e timpul să învățăm gândirea prin mintea inimii, așa cum natura noastră divină ne inspiră. Această ghidare prin mintea inimii o numim fiecare după cum dorim, sine divin, intuiție…eu o consider îngerașul meu și cu răbdare și exercițiu, am învățat lucrul prin ascultarea îndrumărilor. Da, uneori mă duce spre o situație nu chiar comodă, dar știu că în orice așazis rău există ceva bun, așa că mă las condusă spre ceea ce-mi venise la rând de experimentat. Mulți dintre noi am uitat să ne bucurăm cu adevărat de momentele simple, de noi cu noi înșine, așa cum suntem și cu ceea ce avem la îndemână, dar uite că vine timpul reamintirii. Eu sunt cea care sunt, eu exist și sunt puternică, așa că nimeni nu poate dispune de mine, atâta timp cât eu nu permit. Eu sunt dumnezeul meu. Toți suntem proprii dumnezei, doar că fiecare are ritmul lui și unii încă nu au încredere în puterea lor interioară. Ascult informația, sunt atentă la ce vine spre mine, dar integrez în viața mea numai ceea ce simt/recunosc/percep ca informație venită spre binele meu superior…și fac asta folosindu-mă de intuiție. La mulți ani tuturor care azi îți serbează ziua numelui! Mulțumesc pentru ghidarea noastră divină, rod al intuiției voastre magice, Mihaela Marinaș și Condor C.!
    https://www.youtube.com/watch?v=rKNe0sR6h30&t=9s

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *