feminitatea intre acceptare si intelegere
Sexualitate

Feminitatea – intre acceptare si intelegere

feminitatea intre acceptare si intelegere

feminitatea intre acceptare si intelegere

Presarand curiozitate si subiectivitate peste limitele timpului, ne intoarcem cu usurinta catre amintirea ancestrala a primei femei, a celei create din coasta lui Adam, a celei de-a doua fiinte.

In procesele de dezvoltare personala si evolutie spirituala ale oricarei femei, ideea de sexualitate ii creaza constant si neintrerupt o alta perspectiva prin care poate privi catre ea insasi.

O eterna intoarcere catre inceputuri

In ultima vreme, am interactionat din ce in ce mai des cu femei care afirmau ca au de invatat lectia feminitatii. In mod paradoxal, atunci cand le priveam nu parea sa lipseasca nimic din acest pact facut cu natura, ba chiar multe dintre ele erau atat de frumoase si echilibrate incat pareau ca au oferit indicatii creatorilor sai atunci cand le-au fost conturate liniile trupului.

Atunci am inteles ca problema este indeosebi una interiora, reflectand incercarea fiecareia de a-si intelege propria feminitate. Mai mult decat atat, in mentalul lor individual exista ideea ca femeia este cumva inferioara barbatului, iar aceasta credinta atragea dupa sine o serie de situatii care sa le confirme asta. Ele purtau constant o lupta prin care trebuiau sa demonstreze barbatilor ca si ele au putere, ca si ele vor sa-si afirme adevarurile, dar de fapt aceasta incrancenare se accentua pe zi ce trecea.

Niciodata nu am considerat ca ,,razboiul sexelor” reprezinta ceva mai mult decat o asociere de cuvinte.

Intr-adevar, avem tendinta de a nota in dreptul barbatului cuvinte precum puterea, dominatia, energia, in timp ce femeia se regaseste in sfera opusa a receptivitatii, pasivitatii, emotiei. Poate ca pana la un anumit punct lucrurile chiar sunt asezate conform acestei ordini, insa vine un moment in care generalizarea tine de domeniul trecutului. Istoria a aratat-o de atatea ori, iar viata de zi cu zi o confirma. Exista din ce in ce mai multe femei care poarta, intrinsec sau nu, toate aceste caracteristici la fel cum reciproca este valabila si in cazul barbatilor.

Si cu toate acestea, de ce ne dam toata silinta sa ne explicam rolurile in fata celorlalti cand am putea pur si simplu sa le acceptam? La urma urmei, toti ne dorim acelasi lucru: sa ne iubim unul pe celalalt. Atunci de ce acest sentiment atat de pur ne cere sa actionam conform egourilor noastre si conform identificarilor cu roluri pe care uitam ca ni le asumam? De ce preferam sa ne inchidem precum doi arbori care stau fata in fata cand suntem constienti ca vantul va determina atingerea crengilor noastre?

Ironic sau nu, acceptarea propriei feminitati nu va rezulta din carti sau filme, ci din experienta directa, poate chiar expunerea noastra. Iar pentru multe femei care traiesc acest lucru, expunerea poate fi vazuta drept vulnerabilitate. Insa atunci cand alegem sa mergem inainte cu bratele deschise, nu mai poate fi vorba de slabiciune, ci de puterea mai sus amintita.

Poate ca feminitatea nu este nici macar o lectie, ci o traire. Poate ca nu este o intelegere cu oglinda, ci o reinterpretare a sufletului. Poate ca dincolo de acceptarea acesteia, putem vorbi de intregirea propriei fiinte. In cele din urma, cum putem fi feminine daca nu avem masculinitatea la care sa ne raportam?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *