Uneori ne ia o viață sa-i vedem cu adevărat pe oamenii cei mai apropiați.
Uneori nu îi vedem deloc, rămânând blocați în rănile și iluziile construite în jurul lor, din perspectiva traseului pământean al relației. Fără să vedem modul în care sufletele noastre se acompaniază la un nivel mai mare.
Mie mi-a luat peste 30 de ani să-mi văd părinții, așa sunt ei cu adevărat, în suflet, dincolo de faptul că, întâmplător sau nu, în această viață sunt părinții mei.
La fel de mult mi-a luat să-mi văd surorile. Mi-a luat 15 ani să-mi văd cu adevărat prietena din adolescență. Pe fostul meu soț am început să-l văd atunci când sufletele noastre se pregăteau deja să-și ia la revedere de la ceea ce construiserăm împreună.
Așa că da, uneori ne ia mult timp să-i vedem în suflet pe ceilalți. Și tot atât ne ia să ne vedem pe noi înșine.
Ieșirea din iluzie
Avem nevoie de ani de vindecare pentru a ne da șansa ieșirii din iluzie. Avem nevoie de ani în care ne rătăcim sufletul, orbecăim prin cotloane pline de bezna așteptărilor exagerate și distorsionate, până să ajungem să ne vedem cu adevărat și să ne lăsăm văzuți cu adevărat.
Dar când începe să ne cadă tot vălul de pe ochi și începem să vedem în ce fel ne-am servit unul altuia în călătoria sufletului, chiar dacă la nivel conștient nu am știut-o… Tot ce putem face este să îngenunchiem de recunoștință în fața propriului suflet care și-a ales ca parteneri de călătorie exact sufletele de care avea nevoie pentru a-și desăvârși învățarea pe Pământ.
Iar uneori alegem să nu-i vedem pe ceilalți cu adevărat pentru că ne servește mai bine să nu știm de la început și să învățam să descoperim, trecând prin durere, dezamăgire, deconectare și reconectare, cine suntem și cine sunt cei din jur.
Pentru că ăsta e scopul călătoriei: să aflăm din ce în ce mai mult cine suntem. Cu cât ne devenim nouă înșine o oglindă mai fidelă, cu atât începem să-i vedem din ce în ce mai mult pe ceilalți.
Libertatea sufletului în relație cu oamenii din jur
Și după ce vedem sufletele oamenilor, suntem liberi în relație cu ei. Dintr-o dată, știi ce ai de făcut în continuare în traseul pământean al relației. Ești liber. Dacă sufletele voastre se însoțesc în continuare în bucurie, creștere și frumusețe, poți alege să mergi mai departe.
Dacă nu, poate că acea relație e nevoie să se încheie în planul fizic. Iar paradoxul e că, uneori, e nevoie ca o relație să se încheie în planul fizic ca să vezi acea persoana cu adevărat, în suflet. Ce ciudată pare viața uneori!
Însă dacă o relație se încheie aici, în acest plan, asta nu înseamnă că relația se încheie și în suflet. Nimic, niciodată, nu se evaporă sau se distruge în energia sufletului.
Iubirea este mereu acolo, continuând orice relație care a existat vreodată, dincolo de înțelegerea minții și de așteptările omenești. În acel teritoriu magic, în care noi oamenii muncim mult ca să reușim să ne vedem cu adevarat – în suflet.
