Un lucru pe care l-am conștientizat de ceva timp pe calea relațiilor conștiente și despre care vreau să vă vorbesc astăzi: e nevoie ca femininul să își vindece cu adevărat codependența relațională, iar masculinul tiparele de auto-distrugere, ca să putem schimba cu adevărat timeline-ul relațiilor conștiente pe Pământ.
Codependența feminină este foarte subtilă. În ultimul timp, multe dintre noi am reușit să o ascundem sub un strat de ultra-independență care era ceva de genul: “Eu sunt bine, mă descurc singură, sunt independentă, nu depind de nimeni, deci nu mai sunt codependentă.”
Dar mai există însă un nivel ascuns de codependență în femininul colectiv, mai ales în aceste tipuri de conexiuni și relații conștiente cu potențial de Uniune Sacră pe care unii dintre noi le-am experimentat în ultimii ani. Și asta arată cam așa: “Dacă un anumit bărbat cu care am eu o conexiune puternică nu face munca pe care cred eu că trebuie el să o facă, atunci îmi va fi greu să îmi manifest calea sufleului și acea relație pe care o vreau și atunci, din disperare, fără să îmi dau seama, încep să îmi doresc să fac lucruri ca relația să se întâmple cu orice preț, inclusiv să îl salvez – când poate el nici nu are nevoie sa fie salvat- ca să am relația respectivă.”
Și facem o manipulare foarte subtilă, pe care nici nu o mai sesizăm de multe ori, pe motiv că vrem ca bărbații să fie aliniați la versiunea lor mai înaltă.
Drumul spre iad e pavat cu bune intenții – mare adevăr în această zicală. Pentru că în spatele unei intenții mărețe, de a ajuta bărbații să se alinieze la Sinele lor mai Înalt, era de fapt o lipsă uriașă de respect față de masculin. Ca și cum ei nu știu ce trebuie făcut ca să se alinieze la Sinele lor mai Înalt și ca și cum ei, în general, nu prea știu ce e de capul lor și trebuie să le arătăm noi. Ne-am poziționat mult timp ca mame energetice față de bărbați. Iar atunci când bărbații au încă acea parte nevindecată care se află încă în stadiul de băiețel care are nevoie ca mama să îi arate direcția în viață – iată o co-creație uriașă pe care e nevoie să o vindecăm.
Dar în spatele acestui comportament feminin de manipulare și control – care este o altă față a codependenței – se află un mare gol: acela al fetiței interioare care nu vrea să intre în contact din nou cu durerea provocată de masculinul care nu a știut să fie prezent în viața ei. Și atunci spune și cere și pretinde într-una bărbaților, la nivel subtil și energetic, prin fiecare vorbă, gest și comportament: “Haide, vindecă-te, fii cum vreau eu, de fapt cum se cuvine să fii după regulile universale la care eu sunt aliniată, ca să te aliniezi și tu la Sinele mai înalt și să stai aici cum vreau eu și să-mi îndeplinești fanteziile mele de relație conștientă.” Și acea fetiță face toate astea fără să îl vadă la modul real pe acel bărbat din fața ei, cu toate ale lui – inclusiv cu eventuale tipare de autodistrugere, dacă le are.
Asta a dus pentru multe femei la o luptă teribilă cu demonii bărbaților – ca și cum ne simțeam datoare să ne luptăm cu toate adicțiile, demonii, întunericul masculin ca să cucerim sufletul bărbatului de partea noastră. Pentru ca, în sfârșit, să avem și noi Iubire și, mai ales, să simțim că merităm Iubire. Doar pentru ca, de cele mai multe ori, să ne trezim și epuizate și fără relație. Pentru că, desigur, o relație conștientă pe noul timeline nu poate fi susținută decât atunci când suntem în totalitate noi înșine și când permitem celuilalt să fie el însuși. Iar atunci când pui presiune pe cineva să facă ceva ca să te simți tu într-un anumit fel, desigur că obții exact efectul contrar.
Asta a fost o mare capcană pe timeline-ul vechi al relațiilor. Pentru că, la nivel de adevăr, femeia matură stă atât de mult în ea însăși încât spune masculinului: “Dacă vrei să te autodistrugi ca bărbat, ai liber arbitru. Te iubesc atât de mult, încât te las liber să o faci. Mă va durea, dar voi fi bine. Pentru că am atât de mult de iubit, de trăit, de simțit, de împărtășit încât eu voi fi bine pe calea mea.” O asemenea raportare, făcută din aliniere și suveranitate, este singura raportare care poate da șansă reală bărbaților pe care îi iubim să își urmeze calea lor, indiferent care e aceea – când noi luăm acea presiune pe care o puneam pe ei la nivel energetic, din golul nostru interior.
Autodistrugerea masculină e un tipar colectiv mare. Însă ca femei este important să ne raportăm corect la el. Și putem ajuta bărbații iubiți să iasă de acolo doar respectându-le alegerea să se autodistrugă, dacă asta își doresc cu adevărat. Nici Dumnezeu nu intervine în liberul arbitru al omului, iar oricum autodistrugerea există doar în această dimensiune. La nivel de suflet, esența nu poate fi distrusă niciodată.
Iar partea de responsabilitate a masculinului este să își asume tiparul autodistrugerii fără să mai învinovățească femininul – “Ea – oricare ea ar fi aceea: mama, profesoara, iubita, soția – a fost prea rea, prea nebună, prea cicălitoare, prea vrăjitoare, prea intensă și de aia am ales eu să beau, să nu mă împuternicesc, să fiu victimă, să stau în neputință și așa mai departe.” Da, ea poate a făcut toate astea din tiparele femininului rănit, dar calea reală a masculinului este să învețe să se împuternicească în mod sănătos în fața comportamentelor feminine abuzive.
Este momentul asumării de sine totale și pentru femei și pentru bărbați, la nivel colectiv. Relațiile în care nu suntem reali, autentici, asumați în toată lumina și întunericul nostru nu mai pot fi susținute. Iar adevăratele relații autentice nu pot veni dacă nu suntem în suveranitate și adevăr.
Pentru următorul nivel de asumare, vă aștept cu bucurie la “Conscious Love: training de relații conștiente”, între 20-30 iunie.
Cu bucurie
Mihaela Marinaș
