Meniul
Nu era trist. Nici macar pentru faptul ca parintii lui se certasera in dimineata aceea mai tare ca niciodata.
De fapt, nici nu stia bine ce simte. Parca…nimic. Si cum statea el asa singur pe banca, dintr-o data o vijelie il intoarse cu piciorusele in sus. Iar Carabusul cel gras nu reusea deloc sa se intoarca cu burta pe pamant! Si atunci a stat. Si a stat. Dar nu plangea…caci el era Carabusul-care-nu-plangea-niciodata.
Copiii erau in scoala iar pe strada-nimeni. Furtuna il aruncase departe, pe un trotuar inalt. Si atunci, stand asa cu toate cele 6 picioare ale lui in aer incepu sa se gandeasca ca e posibil sa ramana acolo zile intregi. Dar nu planse la gandul acesta, pentru ca, desigur, el era carabusul-cel-gras-care-nu-plangea-niciodata.
Mai tarziu se gandi la parintii lui. Daca va ramane acolo n-o sa-i mai vada niciodata! La gandul acesta simti ca ochii i se umplura de lacrimi si izbucni in plans. Pentru prima data dupa multi-multi ani, carabusul-care-nu-stia-sa-planga isi reaminti cum se plange. Si planse, si planse…o balta de plans se facu. Si balta se marea, se tot marea, pana cand carabusul incepu sa pluteasca. Si cum plutea el asa, la un moment dat un val mic il rasturna si se trezi pe burta, cu fata in apa!
Inota pana la marginea baltii si porni spre scoala. Dar ce sa vezi? Nu mergea, ci alerga! Fugea de rupea pamantul…si nu intelegea cum! El nu mai fugise de multa vreme pentru ca, desigur, era prea gras ca sa fuga…dar…unde era burta? Nu mai avea burta aceea imensa! Nu mai era un carabus gras! Oare ce se intamplase?
Se opri si intelese intr-o clipa: toata burtica pe care o avusese era plina cu lacrimi! Da! De aceea era atat de gras, pentru ca stransese un sac plin de lacrimi pe care il purta cu el zi si noapte.
Din acea zi carabusul isi promise sa nu mai opreasca niciodata lacrimile la el. Le dadea drumul sa se duca unde vor ele. Adica in norul de plans. Si, dupa ce plangea, parca si tristetea trecea. De cand a reinvatat sa planga, lumea a devenit mai vesela pentru carabusul nostru! Norii sunt mai multi pe cer, mai grei, dar sufletul lui-mai usor! Caci lacrimile ne conduc tristetea dincolo de noi. Spre nori.
Nori albi va doreste Zana care doarme-n pat cu luna!”
Povestea face partea din cartea pentru copii si pentru adulti “Zana Norilor-Sentimentele oamenilor sunt desenate pe cer”, scrisa de Andreea Mihaela Stan. Cartea se va lansa vineri, 27 noiembrie 2009, la Targul de Carte Gaudeamus – Romexpo, ora 15.30 – la stadul special amenajat lansarii de carti pentru copii. Esti invitat impreuna cu copilul tau la aceasta intalnire de exceptie, in care Zana – autor Andreea Mihaela Stan vine sa se intalneasca cu copiii si sa ii invete conceptul unic: lumea norilor-sentimente!
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
