Relatii

Scrisoare deschisa a unui copil catre parintii sai

Scrisoare deschisa a unui copil catre parintii sai - aimee.ro resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala
“Mama, tata, v-as fi recunoscator daca nu ati incerca mereu sa imi explicati ceea ce va este atat de greu sa intelegeti la mine. Mama, tata, sa nu pierdeti prea mult timp pentru a-mi da dreptate, pentru a ma linisti, pentru a incerca sa va potolesc temerile sau pentru a ma face sa va fac pe plac.

Mama, tata, avand grija de temerile voaste, si de dorintele voastre care stau in spatele fricilor, ati putea sa ma ajutati sa cream o relatie mai relaxata si mai vie intre noi.

Mama, tata, va rog sa nu ma lasati sa cred ca dorintele mele sunt atotputernice. Sunt doar expresia unui imaginar care trebuie sa infrunte realitatea.

Mama, tata, ati putea sa ma ascultati pur si simplu, fara sa va agatati imediat de ceea ce spun, fara sa considerati fiecare dintre incercarile sau revoltele mele, ca o acuzare a ceea ce sunteti.

Mama, tata, va rog sa va asumati riscul de a ma frustra, si chiar de a ma face sa sufar, refuzand unele dintre cererile mele.

Mama, tata, indrazniti sa va afirmati, cu visele si nevoile voastre sau cu greselile voastre, fara sa va justificati mereu pentru tot ceea ce faceti sau nu faceti pentru mine.

Mama, tata, va multumesc mult pentru ca stiti sa spuneti nu si nu intretineti iluzia ca voi puteti fi totul pentru mine si ca eu sunt totul pentru voi.

Mama, tata, asumati-va riscul de a-mi asculta dorintele, dar nu mi le indepliniti imediat. Daca mi le realizati foarte repede exista riscul sa ma devitalizati.

Mama, tata, spuneti-mi ca pot visa sa fiu mare chiar daca nu sunt si pot fi mai mic decat ati dori voi, doarece stiu ca mai am un drum lung de facut.

Mama, tata, va rog sa nu va razganditi atunci cand imi refuzati ceva, ramaneti fermi, doar astfel voi reusi sa infrunt realitatea din jurul meu.

Mama, tata, pentru a reusi sa ma pozitionez, pentru a-mi descoperi propriile limite, pentru a avea repere clare si a ma afirma fata de voi, nu ezitati sa imi fixati limite si interdictii.

Mama, tata, chiar daca reactionez, daca plang, chiar daca, mama, iti spun uneori ca esti “rea si nemiloasa”, sa ramai ferma. Pozitionarea ta clara ma linisteste si ma intareste.

Mama, tata, chiar daca va dezamagesc, chiar daca va acuz ca nu intelegeti nimic, nu ma inchideti in reactiile mele printr-o respingere sau un refuz.

Mama, tata, nu renuntati. Daca incerc sa va seduc, rezistati, daca uneori va enervez, nu ma ingrijorati. Doar astfel voi invata sa am incredere in mine.

Mama, tata, stiti ca nu sunteti obligati sa fiti parinti 24 din 24 si nici sa fiti perfecti! Astfel voi sti sa sufar putin si sa gasesc distanta potrivita.

Mama, tata, dincolo de rolurile voastre actuale, am nevoie sa ii intalnesc, nu doar pe femeia si pe barbatul din voi, ci si pe fetita si pe baietelul care ati fost candva.

Mama, uneori am nevoie de o mama, dar si de o mamica.

Taticule, sa nu-ti fie teama sa fii tata si accepta sa-l arati pe taticul din tine.

Mama, tata, am nevoie sa va spun fiecaruia: nu sunt decat fiul sau fiica voastra (nu sunt totul pentru voi) si nu sunt doar fiul sau fiica voastra! Ci multe alte lucruri, in viata mea.”

Extras din cartea “Si daca am fi noi insine, cine ar suferi? Cum sa renuntam la autosabotatorii din interiorul nostru”, Jacques Salome, Editura Ascendent

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *