elefant.ro

Relatia mama-fiica este una din cele mai frumoase si dificile relatii care exista. Iar atunci cand mamele nu sunt disponibile emotional, acest lucru are un impact profund in vietile fiicelor.

Studiile arata ca fiicele mamelor care nu s-au acordat la nevoile lor si nu le-au aratat iubire resimt efectele acestui comportament in moduri similare.

Lipsa caldurii materne si a validarii le diminueaza sentimentul sanatos al sinelui, le face sa le lipseasca increderea si lipsa de conexiune emotionala si le slefuieste in moduri vazute si, mai ales, nevazute.

Ce le lipseste acestor fete care nu au primit ce au avut nevoie in relatia mama-fiica? O voi cita pe Judith Viorst, care descrie perfect  ceea ce o mama acordata comunica fiicei sale prin privire, gesturi si cuvinte:

“’Esti ceea ce esti. Esti ceea ce simti. Iti este permis sa crezi in propria ta realitate. Este in regula sa iti manifesti Sinele care incepe acum sa se formeze.”

Fiica neiubita in relatia mama-fiica aude insa ceva foarte diferit si isi ia din ceea ce aude o lectie despre viata cu totul diferita. In acelasi fel in care fiica unei mame acordate creste fiind reflectata de conexiunea cu mama, fiica neiubita este diminuata de acea conexiune.

Cu toate astea, in ciuda experientei dureroase care pare sa fie la fel, tiparul conexiunii – modul in care mama interactioneaza cu fiica ei – variaza semnificativ de la un caz la altul.

Aceste comportamente diferite in relatia mama-fiica afecteaza fiicele in diferite moduri.

Am adunat mai jos o lista cu diferite tipare manifestate in relatia mama-fiica, luate din experienta mea si a multor fiice cu care am vorbit de-a lungul anilor.

Diferentierea acestor tipare poate ajuta fiicele sa recunoasca, sa inteleaga si sa inceapa sa managerieze aceste interactiuni problematice si dureroase. Aceste tipare nu sunt exclusive, ci se pot combina in diferite moduri.

1. Desconsiderarea

“Mama ma ignora,” spune Gwen, 47 ani. “ Daca faceam ceva care credeam ca o s-o faca mandra, desconsidera acel lucru sau il desfiinta intr-un fel sau altul. Si am crezut-o o perioada lunga de timp.”

Fiicele crescute de mamele care desconsidera se indoiesc de validitatea propriilor nevoi emotionale. Se simt nedemne de atentie si experimenteaza indoiala profunda si  dorinta de agatare emotionala, in timp ce simt un dor profund de iubire si validare in relatia mama-fiica. Iata o fiica care descrie acest tipar:

“Mama nu ma asculta si nici nu ma auzea. Ma intreba daca mi-e foame si daca raspundeam ca nu mi-e foame, punea mancarea in fata mea, ca si cum nu zisesem nimic. Ma intreba ce as vrea sa fac in weekend si in timpul verii, imi ignora raspunsurile si apoi facea planuri in locul meu. Ce haine voiam? Acelasi lucru. Dar asta nu era partea cea mai dureroasa: nu ma intreba niciodata cum ma simteam sau ce gandeam. Era foarte clar ca eram irelevanta pentru ea.”

Comportamentul desconsiderant, raportat de fiicele, poate deveni combativ daca mama transforma desconsiderarea in respingere. Fiinta umana este proiectata sa aiba nevoie de proximitate cu mama si aici este de fapt intreaga problema: nevoia fiicelor pentru atentia si dragostea mamei nu este diminuata de atitudinea mamei.

De fapt, din propria mea experienta, stiu ca dorinta poate fi amplificata, ceea ce duce la un pattern activ de cerere continua in relatia mama-fiica: De ce nu-ti pasa de mine, mama? De ce ma ignori? sau la cautarea permanenta a unui plan de a salva situatia: Voi lua numai zece la scoala si voi castiga premii, pentru ca mama sa ma iubeasca.

2. Controlul

In multe feluri, aceasta este o alta forma de interactiune desconsideranta desi se prezinta foarte diferit; legatura cheie este ca mama controlatoare nu-si recunoaste fiica mai mult decat o face mama care o desconsidera.

Aceste mame isi micromanageriaza fiicele, refuza activ sa recunoasca validitatea cuvintelor si a alegerilor lor si creeaza un simt de insecuritate si de lipsa de ajutor in copilul lor.

Mare parte din aceste comportamente sunt facute sub acoperirea ”spre binele copilului”; mesajul este ca fiica este inadecvata, nu se poate avea incredere in exersarea unei judecati bune din partea ei pentru ca ea ar esua fara ghidarea mamei sale.

3. Indisponibilitatea

Mamele indisponibile emotional, cele care se retrag la abordarea fiicelor sau care retrag dragostea de la un copil in timp ce i-o garanteaza altui copil, cauzeaza un alt tip de rana. Toti copiii sunt cablati sa se bazeze pe mamele lor.

“Mama nu era rea, imi scrie o fiica, dar era deconectata emotional de la mine si inca este.”

Aceste comportamente pot include lipsa de contact fizic (fara imbratisari, fara confort), lipsa de raspuns la plansul copilului sau la manifestari emotionale si la nevoile articulate pe masura ce creste si, desigur, abandonul.

Abandonul in relatia mama-fiica lasa cicatrici emotionale, in special intr-o cultura care crede in natura automata a dragostei materne si in comportamentul instinctual. Pe langa faptul ca este foarte dureros, este si naucitor.

Acest lucru este foarte adevarat pentru Eileen, 39 de ani, care a trecut prin toate astea si care fiind si ea mama, are contact limitat cu mama ei. Parintii ei au divortat cand avea patru ani si a trait cu mama ei pana la sase ani cand mama a decis ca tatal ei era parintele potrivit, in cele din urma.

A fost devastator pentru copilul de sase ani, mai ales pentru ca tatal se recasatorise si avea si un copil in aceasta noua casatorie. Dar intrebarea adevarata pentru Eileen era: “Nu pot sa inteleg de ce mama nu voia sa fie prin preajma. Simteam ca o parte uriasa din viata mea lipsea ca si numai mama putea sa o umple.”

Toate aceste comportamente provoaca in interiorul fiicelor foame emotionala si o nevoie disperata. Fiicele cele mai norocoase vor gasi un alt membru al familiei – un tata, un bunic, o matusa sau un unchi – pentru a-si vindeca bresa emotionala; unele nu gasesc nici macar asta.

Aceste fiice cu atasament nesecurizant se agata de ceilalti in relatiile lor, avand nevoie de asigurari emotionale constante de la prieteni si de la iubiti.

4. Stilul incurcat

In timp ce primele doua tipuri de comportamente descriu mame care se distanteaza de copiii lor, stilul incurcat este opus: aceste mame nu recunosc niciun tip de granite intre ele, definitia lor despre sine si copiii lor.

In acest caz, nevoia fiicei de dragoste si atentie faciliteaza o apropiere de mama mult prea mare. Aceste femei sunt mamele de scena, care traiesc prin realizarile copilului, pe care le solicita si le incurajeaza.

In timp ce fiica unei mame indisponibile dispare din cauza neatentiei si under-parentingului, fiica unei mame cu stilul incurcat se simte pe sine ca o gaura neagra. Relatia  mama-fiica, atunci cand este sanatoasa, ofera securitate si libertate – copilul este eliberat din bratele mamei pentru a se tari pe jos, adolescentul este consiliat, dar este ascultat si respectat – insa in acest tipar toate astea lipsesc.

5. Combatitivitatea

Este o interactiune “deschisa”, desi deschis este pus intre ghilimele pentru un motiv intemeiat. Aceste mame nu si-au constientizat insa comportamentul si sunt grijulii cu expunerea acestui comportament in public.

In acest grup sunt mamele care-si denigreaza fiicele, sunt critice, geloase sau competitive.

Este un teritoriu matern periculos, mamele obtinand avantaje din lupta de putere in relatia mama-fiica. Cuvintele lupta de putere si mama par incongruente combinate intr-o singura propozitie – dar iata un citat :

“In final, iata culmea puterii unui parinte asupra copilului: nu numai ca poate crea lumea in care copilul traieste, dar dicteaza si modul in care aceasta lume este interpretata.”

Copilul nu se va putea adapta acestei regine rezboinice si va internaliza mesajele comunicate de ea.

Multe fiice raporteaza durerea de a se simti responsabile oarecum – aici intra in joc credinta ca isi vor face mamele sa se simta responsabile cumva sau ca nu sunt demne – este un fapt care le infirma ca persoane la fel de mult ca lipsa iubirii materne. Vinovatia si rusinea sunt armele mamei.

Mama combativa foloseste abuzul verbal si emotional pentru a castiga dar poate apela si la forta fizica. Isi rationalizeaza comportamentele ca fiind necesare din cauza defectelor din caracterul si comportamentul fiicei. Este un teritoriu periculos in relatia mama-fiica.

6. Instabilitate

Acesta este, din multe puncte de vedere, cel mai greu comportament caruia o fiica trebuie sa-i faca fata, pentru ca nu va sti niciodata daca astazi va avea de-a face cu partea buna sau partea rea din mama.

Toti copiii isi formeaza imagini mentale ale modului cum arata relatiile din lumea reala, pe baza conexiunii cu mama lor; aceste fiice inteleg orice conexiune emotionala ca fiind precara si periculoasa.

Intr-un interviu, o fiica spunea:

“Lipsa mea de incredere se datoreaza mamei mele. Era instabila emotional – critica intr-o zi, ma desconsidera in alta zi, si apoi, dintr-o data, era zambitoare. Acum realizez ca mama zambitoare aparea in fata altor oameni care erau audienta. Oricum, nu stiam niciodata la ce sa ma astept. Putea fi prezenta pana la agresivitate, apoi absenta in mod inexplicabil si apoi juca un rol. Iar eu presupuneam ca facusem ceva sa o determin sa ma trateze in felul in care ma trata. Acum stiu ca se comporta asa cum se simtea, fara sa vrea sa-mi faca asta mie, insa inca ii aud vocea in cap, in special cand viata devine grea si ma simt nesigura.”

7. Preocupare exagerata fata de sine

Putem sa o numim si narcisism. Aceasta mama isi vede fiica, daca o vede, ca pe o extensie a propriei persoane si nimic mai mult. Spre deosebire de mama care isi sufoca copilul, aceasta mama isi controleaza cu grija implicarea asa cum se potriveste imaginii de sine.

Este incapabila de empatie, foarte concentrata pe aparente si opiniile altora. Conexiunea emotionala cu fiica este superficiala – desi va nega profund acel lucru daca intrebi – pentru ca focusul sau principal este pe sine insasi.

Tactica pe care o foloseste ca sa-si manipuleze si sa-si controleze fiica ii permite sa se simta bine in legatura cu propria persoana.

Aceste mame par minunate din exterior – sunt atractive si incantatoare cand le intalnesti, au grija de casa, au talente si cariere admirabile – fapt care le confuzeaza pe fiice si mai mult. Pentru ca este mai usor sa recunosti ca joci rolul Cenusaresei cand traiesti in pivnita si toata lumea stie ca mama ta e o vrajitoare.

8. Inversare de roluri

Acesta este tiparul de interactiune materna de care aud in ultimul rand – scenariul in care fiica, chiar la o varsta tanara, devine ajutorul, ingrijitorul  si chiar mama mamei ei. Uneori, acest tipar iese la suprafata cand mama are copii la varste mai mici si mai multi decat poate face fata. Iata un caz:

“Pana la varsta la care mama a facut 26 de ani, avea patru copii, bani putini si sprijin putin. Eram cea mai in varsta si pana la varsta de 5 ani eram deja ajutorul ei. Am invatat sa gatesc, sa spal si sa fac curat. Cand am crescut, dinamica a ramas la fel. Ma numea “sprijinul ei” dar niciodata nu-mi dadea atentie ci le dadea atentie doar fratilor mai mici. Acum ca sunt un adult, inca nu se comporta ca o mama ci ca un prieten mai mare, foarte critic. Simt ca mi-a furat copilaria.”

Cateva ganduri

Se estimeaza ca jumatate din noi au avut norocul sa aiba mame care se incadreaza intre  adjectivele“minunate” si “suficient de bune”. Asta nu inseamna ca aceste mame sunt perfecte – fiintele umane, prin definitie, fac greseli – sau ca nu manifesta uneori, intr-un moment sau altul, aceste tipuri de interactiuni. Se intampla, insa aceste comportamente defectuoase nu constituie un tipar in relatia mama-fiica.

Dar pentru aceia dintre noi care nu au avut aceasta sansa, exista intotdeauna speranta si vindecare.

Sursa: Psychologies.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here