Povestea celor doua citrice angajate intr-o relatie de lunga durata

Publicat: 10 decembrie 2009
Comentarii: Fără răspunsuri
Povestea celor doua citrice angajate intr-o relatie de lunga durata - aimee.ro resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala
“Erau odata doua citrice (un barbat si o femeie) care se indragostisera una de alta la prima vedere. In tara lor, dragostea la prima vedere este ceva ce apare pe neasteptate, care apropie foarte mult doua persoane si ii da fiecareia dintre ele sentimentul ca este cea mai frumoasa, mai inteligenta persoana, ca este unica, pretioasa si atat de necesara celuilalt.

Atractia lor, apropierea, placerea de a fi impreuna i-a indreptat unul spre altul timp de cateva luni. Erau fericiti pentru pasiunea lor si pentru o libertate pe care au descoperit-o dintr-o data. Trebuie sa va mai spun ca fiecare dintre ei tocmai iesise dintr-o relatie conjugala care se terminase cu o despartire.

Naivi, se purtau ca si cum ar fi pe deplini liberi, autonomi si independenti, in timp ce de fapt, unul dintre ei inca prins in legatura afectiva din cealalta relatie, iar celalalt era constrans inca de legaturile sociale. In primii ani ai relatiei lor s-au inteles perfect, isi vorbeau putin dar se simteau foarte bine impreuna, au calatorit mult impreuna.

Intr-o zi, s-au hotarat sa-si exprime reciproc angajamentul pe care si-l luau unul fata de celalalt: nu vor incalca teritoriul intim al celuilalt, nu vor interveni in viata celuilalt, dar se vor sustine si vor impartasi impreuna ceea ce avea fiecare mai bun in el. Insa, nici unul dintre ei nu stia faptul ca, dupa acea perioada idilica, plina de savoare, de sentimente frumoase, vor aparea din nou, vor urca la suprafata, intr-un mod imprevizibil, suferintele legate de ranile pe care le aveau din copilarie. O sa ma intrebati probabil:”Dar cum este posibil asa ceva?”

Acesta este riscul oricarei relatii intime: comportamentele, vorbele, gesturile cele mai banale, mai neinsemnate ale unuia dintre parteneri, pot sa rezoneze intr-o situatie neterminata, intr-un episod din copilarie, legat de umilire, nedreptate, tradare sau un sentiment de neputinta, din trecutul celuilalt
. Bineinteles niciunul dintre cei doi parteneri nu stia nimic din toate acestea.

Ea, de exemplu, nu presimtea faptul ca propria ei nesiguranta, nevoia ei de siguranta pentru a se putea abandona din plin, o facea sa puna la incercare, foarte des, relatia cu celalat. Prin cuvinte, atitudini, gesturi care o faceau sa nu aiba incredere in taria angajamentelor luate si uneori duceau chiar la comportamente prin care il descalifica pe partenerul ei.

Ea nu banuia astfel ca atingea propria imagine de sine a celuilalt. Iar pentru citrice, imaginea de sine constituie un lucru foarte important, este baza pe care se poate sprijini, locul in care se poate refugia in caz de incertitudine, de nesiguranta, de fragilitate.

Iar el ignora faptul ca, de fiecare data cand nu isi respecta un angajament, de fiecare data cand prefera sa improvizeze pe moment, cand inventa un proiect nou, nu stia ca va reactiva angoasa partenerei lui, o va face sa se simta rau, desi o iubea si o aprecia. Aceasta, in astfel de momente, se refugia in tacere, se bloca in refuzuri, atat de mare era nevoia ei de a preveni lucrurile, de a le organiza si chiar de a controla uneori imprevizibilul in viata ei.

Astfel, fiecare dintre ei, cu o sinceritate oarba, putea sa provoace la fiinta iubita exact ceea ce ii speria mai tare. Fiecare dintre ei, producea o serie de comportamente care se dovedeau a fi nocive pentru celalalt, toxice si care destabilizau echilibrul relatiei lor pe termen lung.

Era ca si cum fiecare dintre cei doi ar fi trimis celuilalt urmatorul mesaj: “Nu pot sa iti ofer tot ce e mai bun in mine, pentru ca trebuie mai intai sa imi arati ca ma accepti asa cum sunt, chiar si atunci cand comportamentul meu nelinisteste.”Si fiecare situatie de acest gen o pregatea pe urmatoarea, facandu-i sa sufere fara sa-si dea seama de ce.

Ca si cum fiecare dintre ei astepta de la persoana iubita exact acel lucru pe care nu puteau sa il ofere, pentru ca il cereau insistent celuilalt. Astfel, in ciuda vointei lor, au aparut conditiile unei despartiri, pe care insa nu si-o doreau cu adevarat. Pentru ca este foarte greu sa te bucuri de momentele frumoase petrecute impreuna atunci cand esti asaltat de vechi temeri, cand te simti sufocat de toate tacerile refulate, cand corpul iti aminteste ca are nevoie de tandrete pentru a se implini, pentru a se exprima in toata frumusetea lui.

Cred ca, pentru o astfel de situatie nu exista solutii usoare. Iar acuzatiile, reprosurile, judecatile apar pentru a intretine de fapt ceea ce fiecare ar vrea sa nu mai existe. Practic, cei doi parteneri colaboreaza astfel la mentinerea unei situatii care devine insuportabila. iubiPe de alta parte, a nu spune nimic, a tolera totul, a suferi, a astepta, inseamna a nu-ti respecta acea parte din tine care are nevoie de recunoastere, inseamna a ajunge sa-ti incalci propriile valori.

Poate ar fi de dorit sa li se spuna celor doua citrice din povestea noastra sa isi acorde timp pentru a sta de vorba despre sine, nu despre ceea ce simt si gandesc pe moment, nu despre lucrurile neplacute din viata de zi cu zi, ci despre ranile lor din trecut si despre temerile care le invalideaza prezentul, polueaza disponibilitatea unei relatii actuale si antreneaza atat de multe deceptii si frustrari.

Cred ca ati inteles ce voiam sa spun, nu i-as invita sa vorbeasca despre fapte, despre senzatiile de moment, care uneori ne orbesc si ne fac sa reactionam puternic, ci despre acea rezonanta, despre impactul inconstient al celuilalt asupra ranilor din copilarie ale fiecaruia. Acest lucru presupune asumarea riscului de a te arata asa cum esti in interior, de a dezvalui fata ascunsa ce poate exista uneori! O fata vulnerabila, sensibila, fragila, pentru exprimarea careia este nevoie de mult curaj, de luciditate si iubire de sine, o parte care descopera ranile adanci ale copilariei si toate compensarile construite in jurul lor pentru a masca apoi toate mastile ce apar din cauza acelor rani.

Unii parteneri reusesc, daca simt multa iubire pentru celalalt, daca se simt iubiti suficient, sa infrunte aceasta descoperire a sinelui. Totusi, esti bine sa ne amintim ca in tara citricelor, un partener, o partenera, sot sau iubita nu poate fi terapeutul celuilalt. El este declansatorul, cel care reactiveaza ranile din trecutul celuilalt si poate chiar o oglinda in care acestea se vor proiecta in mod izbitor.

Aceasta infruntare devine posibila prin ascultarea atenta, ascultare de sine si ascultarea celuilalt, prin atentie afectiva si compasiune.

A iubi pentru un timp indelungat si a pastra o relatie vie si sanatoasa reprezinta o aventura plina de riscuri.”

Extras din cartea “Povesti pentru a iubi, Povesti pentru a ne iubi”, Jacques Salome, Editura Ascendent

  • Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.

    Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *