Nu mai vreau iubiri imposibile pe Pamant…

Home/Articole/Relatii/Nu mai vreau iubiri imposibile pe Pamant…

Nu mai vreau iubiri imposibile pe Pamant…

Am vazut cu totii nenumarate filme despre mari iubiri imposibile. Cu cat mai imposibila iubirea, cu atat mai de succes filmul, as zice, mai in gluma mai in serios.

Pare chiar ca am dezvoltat o “placere secreta” pentru iubiri imposibile. Pentru ca ne lasa cu dorul, cu tanjirea, cu dorinta…cu inefabilul acela care e parca mai frumos daca nu e atins.

Trist este ca vedem astfel de povesti si in viata reala…de ani si ani de zile. Vedem iubiri imposibile in familiile noastre, la rudele noastre, la prietenii nostri.

Ca familiile nu au fost de acord, ca locuiau prea departe unul de celalalt, ca unul era muncitor iar altul era intelectual, ca unul era prea slab si altul era prea gras, ca nu se rugau aceluiasi Dumnezeu, ca ea era mai inalta decat el… si cate si mai cate diferente “ireconciliabile”.

Inimi frante, destine marcate pentru eternitate. Suflete conduse de dorintele celor din jur, de conditionarile societatii, de “gura lumii”, de orice altceva mai putin de dorul cel mai profund al inimii.

Si apoi desigur, auzim si continuarea povestii: fiecare casatorit cu altcineva, sfasiindu-se in interior in fiecare zi, in incercarea de a face ce trebuie. Ce se cuvine. In fata celorlalti. In fata lumii. Mai putin in fata propriului suflet. Si intr-un mod trist si miraculos in acelasi timp, asta a fost pretul vietii multora dintre noi…

Iubiri imposibile, destine marcate

Multi dintre noi, inclusiv eu, ne-am nascut din casnicii care s-au construit pe inimi frante in iubiri adevarate, dar innaceptabile pentru “standardele” acelor vremuri.

Ne-am nascut din sacrificii incredibile, din parinti care, desi tanjeau dupa iubiri imposibile si vise pierdute demult, candva, undeva…intr-un colt de suflet, au ales sa intre in “randul lumii” si sa se aseze la casele lor, in relatii “acceptabile”, insa trunchiate si incomplete.

Ma intreb daca nu cumva a sosit momentul pe acest Pamant pentru altceva. Daca nu cumva e momentul sa lasam in urma tot ce am pus de secole in calea iubirii adevarate.

Sa lasam in urma vocile si parerile celor din jur si sa ascultam vocea si parerea inimii. Si sa ne urmam iubirea. Dupa secole in care am facut invers: am lasat in urma iubirea si am urmat iluzia.

E timpul sa ne intoarcem la adevar.

Da, sunt iubiri pe lumea asta la care trebuie sa renuntam. Pentru ca fiecare suflet din cele doua are alt drum de urmat in aceasta viata. Si atunci e in regula: traim ce avem de trait impreuna si apoi mergem mai departe, fiecare inspre altceva.

Sunt insa iubiri la care n-ar trebui sa renuntam niciodata. Sunt iubiri pentru care merita sa speri, sa respiri si sa existi. Sunt iubiri pe care merita sa le transformi in eternitati. Sunt iubiri unice, adevarate, pe care le intalnesti nu o data in viata, ci o data in mai multe vieti. Iubiri care creeaza universuri si galaxii.

Care pot multiplica lumina pe Pamant. Care pot ajuta sa cream o lume mai frumoasa. Inauntrul si in afara noastra.

Iar ceea ce trebuie sa facem este nu sa renuntam la o astfel de iubire, asa cum facem de mult prea multe ori, ci sa renuntam la obstacolele pe care le punem in calea ei.

Sa renuntam la conditionari care ne tin incorsetati de secole: legate de timp, distanta, statut social, varsta, bani, la parerea familiei care ne crede nebuni, la parerea prietenilor care ne catalogheaza, la impactul constiintei colective care ne vrea roboti aliniati in fiecare dimineata in drum spre serviciu…

Uneori, punem la mijloc parti din noi intunecate pe care le lasam sa ne controleze vietile. Alteori, lasam iubirea sa ne scape printre degete din teama de a ne confrunta demonii.

Iubiri care creeaza Universuri

Cu toate astea, o stim in adancul inimii noastre, si daca ni s-a intamplat si daca nu: Exista iubiri care trebuie pastrate si traite pana la capat.

Pentru ca pamantul are nevoie de oameni care se iubesc cu adevarat si manifesta acest lucru in viata lor de zi cu zi. Povesti imposibile de dragoste am tot creat de secole. Sunt pline de ele filmotecile si memoria noastre celulara.

Avem nevoie acum, de altceva. Avem nevoie de oameni care au lucrat suficient de mult cu ei insisi incat fac diferenta intre dependenta, obsesie, proiectie si iubirea adevarata.

Si avem nevoie de oameni care sa aiba curajul sa recunoasca, cu fiecare celula din corpul si din sufletul lor, ca au gasit iubirea adevarata.

Si de oameni care, dincolo de loialitatile de secole pentru toti cei pe care ii avem in sange si care au renuntat la iubirile lor, gasesc curajul s-o urmeze. Indiferent unde ii va duce.

Stiind ca atunci cand urmezi iubirea, nu poti gresi niciodata. Pentru ca este singurul lucru care conteaza cu adevarat, si pe pamant si in cer.

Imi doresc acum, in aceste momente de transformare pe care omenirea le traverseaza, un singur lucru: sa avem discernamantul sa stim cand sa dam drumul iubirii si cand sa dam drumul la tot ce punem in calea iubirii. Poate fi lucrul fundamental care ne va ajuta sa transformam acest Pamant.

 

By | 2017-03-23T13:32:43+00:00 martie 23rd, 2017|Relatii|9 Comments

About the Author:

Mihaela Marinas scrie articole si tine cursuri de dezvoltare personala, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat. Este fondator Aimee-Damaideparte.ro.

9 Comments

  1. carmen octombrie 11, 2016 at 11:42 am - Reply

    As vrea sa stiu daca pot avea cumva traducerea in limba engleza a acestui articol. Este minunat!

  2. Camy octombrie 11, 2016 at 5:13 pm - Reply

    Splendid articol, Mihaela, bravo!
    ”Da, sunt iubiri pe lumea asta la care trebuie sa renuntam. Pentru ca fiecare suflet din cele doua are alt drum de urmat in aceasta viata. Si atunci e in regula: traim ce avem de trait impreuna si apoi mergem mai departe, fiecare inspre altceva.” – Pica exact in momentul in care aveam nevoie de asta, fiindca tocmai am pus capat unei relatii de 11 ani. Dar pur si simplu stiam ca nu mai avem viitor impreuna. Acum astept acea iubire pentru care merita sa lupti cu lumea intreaga, la care sa nu renunti orice-ar fi, acea iubire care creeaza Universuri, cum ai spus tu atat de bine. Stiu ca va veni la momentul potrivit si imi este de ajuns acest lucru. Toate la timpul lor.

  3. Mirela octombrie 12, 2016 at 9:38 am - Reply

    Intr-adevar avem nevoie sa avem curaj…
    As zice insa si ca astazi formam mai mult ca niciodata cupluri din dragoste si nu din alte ratiuni (cum au facut parintii nostri). Formam un cuplu ca sa fim fericiti, mai mult decat pentru a satisface alte nevoi. Un numar de ani este iubirea (uneori pare a crea universuri..), facem copii, traim experiente … si dupa un numar de ani ramane o pritenie, lipsita de mister si incepem sa visam la o (alta) iubire. La fel de romantica cum este cea din filme … (de asta se fac:))Provocarea este sa ramai viu, sa nu te sufoci, sa nu pleci din relatie spre nesiguranta si misterul care iti lipsesc…. Este o parte grea. De aceea poate nu se fac multe filme cu iubiri implinite carora le urmeaza zeci de ani de management al copiilor, casei, de prietenie…. Misterul, nesiguranta si romantismul este la ce ne place sa visam. Este ceea ce nu putem mentine in mod comfortabil in relatiile noastre. Si preferam sa tanjim si sa vedem in filme… In relatia noua misterioasa la care visam sau in care poate intram ca sa traim si vibram vom dori din nou confortul si vom tanji spre ceea ce distruge misterul. Si fie vom avea confortul, ajungand de unde am plecat, fie nu vom avea si atunci vom trai ca in filmele cu iubiri neimplinite care ne plac…. Ne trebuie o doza mare de inventivitate, imaginatie si vointa ca sa mentinem o iubire. Chiar si in cazul celei care creaza universuri. Filmele artistice cred vor ramane romantice, iar cele cu iubiri implinite vor fi mai mult de dezvoltare personala … Intr-adevar bune si utile pentru a ajunge la bucuria de a tolera si mister in confortul nostru

  4. Elena octombrie 12, 2016 at 5:02 pm - Reply

    Un articol formidabil.cred ca toate aceste invataturi ar fi binevenite in adolescenta,atunci cind ne formam ca adulti. Sa nu confundam iubire cu atasamentul,sa iubim sincer si atunci cind persoana de linga noivrea sa plece s o binecuvintam cu iubire si sa i dam drumul.

  5. Elena Barbu octombrie 14, 2016 at 6:53 am - Reply

    Frumos articol, Mihaela. Felicitari!

  6. Andreea octombrie 21, 2016 at 6:26 am - Reply

    Interesant mod de gândire ,Mihaela

Leave A Comment