elefant.ro

În mod paradoxal, mama mea este cea mai bună mamă din univers, deși în mod clar eu nu sunt cel mai bun copil.

Mama mea a fost prezentă eroic în viața mea de fiecare zi, în așa fel încât să îmi dau eu ochii peste capul gol de adolescent miop, iar acum așteaptă împăcată să o sun în weekend, și tot se bucură.

Mama mea mi-a făcut supă de pui când eram bolnavă, iar acum acceptă zâmbind delirurile mele superioare despre bucătăria fusion.

Mama mea a cusut nopțile să mă doteze cu costume pentru serbare, iar acum ascultă cuminte observațiile mele cretine asupra propriei vestimentații, ca și când ar conta.

Mama mea mi-a scris de mână toate etichetele primelor caiete la școală, dar este prima care spune că cele pe care le-am făcut eu erau mai reușite.

Mama mea avea în tinerețe mai puține veșminte decât am eu poșete acum, dar poate să se bucure pentru fiecare geantă în plus pe care mi-o cumpăr.

Mama mea a lucrat literalmente sute de ore cu mine pe telefon, ca să nu-mi fie frică singură acasă.

Mama mea știe când m-am apucat de fumat, deși eu credeam că sunt foarte șmecheră și mai ales bine camuflată. Aceeași mamă a mea continuă să spere că mă voi lăsa în curând de acest obicei, ca un healthwarning blând și plin de înțelegere.

Mama mea nu a vorbit urât în viața ei, și totuși mă iubește cu tot cu vocabularul meu necenzurat.

Mama mea mi-a crescut copilul dar poate și acum să accepte cu dragoste sfaturi sfertodocte de la mine pe această temă.

Mama mea nu are cunoștinte de managementul afacerilor, dar s-a descurcat financiar suficient cât să mă țină la facultate.

Mama mea nu știe engleză, dar a învățat cu umor să-mi zică weekend plăcut când vorbim la telefon.

Mama mea nu știe să se dea pe net, dar ascultă cu drag lectura articolelor mele, făcută de tata.

Mama mea mă iubește chiar dacă fac râie când aud de patinaj artistic comentat de Țopescu sau de povestea de viață a prietenei ei Tasica.

Mama mea ma iubește și se mândrește cu studiile mele, deși cu siguranță știe demult că tocmai examenul de mamă l-am luat cu greu, mai către sesiunea din toamnă a vieții mele.

Mama mea m-a iertat pentru toate lucrurile urâte pe care i le-am făcut, dar mă ceartă și acum dacă n-am grijă de mine.

Mama mea vorbește în continuare cu mine, deși eu o întrerup constant având lucruri mai importante de spus.

Mamei mele îi este dor de mine și în zilele în care eu uit că există, luată de valul unor treburi mai importante.

Mama mea nu mă sună la orice oră, să nu mă deranjeze.

Mama mea nu îmi cere niciodată nimic, doar plânge din când în când dacă nu are cu ce să-mi cumpere cadourile costisitoare pe care își închipuie că le merit.

Mama mea așteaptă în fiecare zi să îi zic că o iubesc, tocmai pentru faptul că nu am mai făcut-o din clasa a patra când i-am scris din prima mea tabără.

Mama mea ar fi vrut să fim prietene, dar continuă să mă iubească deși nu a ieșit așa cum și-a dorit.

Singurul cadou pe care pot să i-l fac este mărturisirea că gândul la cum ar vrea ea să-mi fie mie bine a fost și încă este suficient să mă fi trecut prin greutățile despre care nu i-am vorbit niciodată.

Articol scris de Aurelia Dinu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here