Meniul
Dintre toate experientele pe care omul le traieste in viata lui cred ca despartirea este cea mai grea dintre toate. Vine pe nepusa masa si isi strecoara lama rece a cutiutului in tine. Clar este ca nu te omoara dar, lasa sechele greu de uitat sau de vindecat pentru multi dintre noi.
Cred ca putem incepe prin a fi sinceri cu noi, si cand spun asta ma refer la perioadele cand faptele noastre sunt contrare propriului eu. Apoi prin acceptarea noastra exact asa cum suntem.
Indreptarea greselilor facute indiferent de ce se inseamna asta, nu cred ca acel “imi pare rau” spus cu adevarat poate face rau cuiva. Sa incercam sa primim ce vine spre noi cu detasare dar, in acelasi timp cu propriul zid ridicat. Intotdeuna exista o cauza si un efect in actiunile noastre, prima etapa tine de partea “reala” din noi, o gandim, o analizam, iar cea de a doua tine de sentimental, de ce punem in practica. Cand ruptura indiferent de natura ei are loc trecem prin schimbari. Unele mai greu de suportat altele menite sa ne transforme.
Fiecare “traire” isi are rostul ei greu de inteles de cele mai multe ori, dar asta nu inseamna ca rostul ei nu esti semnificativ in alcatuirea eu-lui. Si asa cum acceptam binele din jurul nostru cred, ca trebuie sa fim constienti si de acele momente in care vom fi pusi sa aratam ce am invatat.
Exista in viata fiecarei persoane perioade de tranzitie de la cele mai lungi, grele si dureroase pana la cele care elibereaza, descatuseaza si reinvie inimi ce se credeau pierdute. Cred ca de cele mai multe ori ne lipseste curajul de a ne pune de acord cu noi. Cadem intr-o melancolie bolnavicioasa care treptat prinde radacini adanci in noi.
Da, stiu ca niciodata nu suntem pregatiti sa spunem: la revedere. Tocmai pentru ca suntem luati prin surprindere.
Cam asta face viata, nu? Ne-o ia inainte si noi fuga, fuga dupa ea. Iesim pe usa si uitam s-o inchidem, cam asa si cu “rupturile” ce au loc in noi. Uitam sa le vindecam, le lasam deschise pana cand camera se umple si nu mai putem respira. Si in graba pe langa ce trebuie sa aruncam cu adevarat mai dam si din ce nu trebuie pe fereastra.
Este clar ca nu suntem pregatiti pentru multe etape ce alcatuiesc drumul pe care fiecare paseste dar, macar din cele pe care le-am trait deja sa invatam si sa luam “notite”, pentru ca nu se stie cand ne vor fi de folos si poate data viitoare cand pericolul va plana deasupra capului vom sti ca-i acolo si vom putea actiona.
Si sa nu avem teama ca timpul nu va ierta ranile taieturii, iarta prin prisma oamenilor care isi pun mainile pe leziune.
Ironic, nu? Tot noi pana la urma ne dam raspunsurile.
Articol scris de Ana-Maria, utilizator Aimee.ro
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
